28 mai 2009

Caută-mă!



Caută-mă-n iarbă...
caută-mă-n vânt!
Caută-mă-n soare...
caută-mă-n gând!
Caută-mă-n ploaie...
caută-mă-n nori!
Caută-mă-n ale inimii bătăi...
Caută-mă-n lacrima ce-mi mîngâie obrazul ars de soare.
Caută-mă-n vântul cald de mai, presărat în noi.
Caută-mă-n nopţile pictate cu vise de vară...
Caută-mă-n cerul desenat cu nori.

În palmă-am aşezat doi fluturi.
Caută-mă-n marginea aripilor lor...
Prinde-mă de mână şi nu mă lăsa să mor!
Acum...suntem doi!



BEETHOVEN - Clar de luna

24 mai 2009

Fragmente



Tonotil-N tonifică organismul, stimulează apetitul, înlătură oboseala fizică şi psihică, combate surmenajul, elimină stressul şi ajută la recuperare după intervenţii chirurgicale şi în convalescenţă. Tonotil-N procură organismului doza zilnică necesară de substanţe esenţiale generative şi acţionează biologic. Tonotil-N poate fi administrat cu siguranţă la copii, adulţi şi la persoanele vârstnice deoarece nu are contraindicaţii şi efecte secundare; este un produs de maximă siguranţă.
Nu există contraindicaţii! Personal sunt extrem de mulţumită de rezultatul lui! Aştept păreri!

Tonotil + Soare = ?

Zidul din mine s-a rupt şi odată cu el, cascade de sentimente şi gânduri al căror gust aproape că-l uitasem s-au revărsat asupra mea.
DA! Azi simt cum fiecare parte din mine, fiecare muşchi al feţei şi fiecare miligram de sânge s-a focalizat într-un singur punct: buzele. Zâmbesc! Soarele, la rândul lui îmi zâmbeşte şi topeşte iceberg-ul din jurul sufletului. L-am luat de mână şi-am pornit într-o scurtă călătorie printre oameni. Am întors clepsidra ca timpul să nu mai treacă, să mă pot bucura mai mult de această clipă, pe care am imortalizat-o. M-am ascuns într-un tablou viu colorat unde au loc doar soarele şi o mână de copii, care cunosc Secretul!
Aici nimeni nu e trist... zâmbesc... ne-am unit braţele şi e atât de bine!
Vino cu mine, nu te mai ascunde! Nu-ţi mai întuneca privirea şi fruntea! Zâmbeşte-le copiilor, zâmbeşte-ţi ţie! Feel the sun... and then... feel me! I'm here!



Jason Mraz - Lucky

21 mai 2009

Suntem egoişti!


Nu mai suntem atenţi la ce facem şi la ce rostim. Cuvintele au devenit valuri de ceaţă care pier o dată cu noaptea. Ne comportăm precum roboţii, acele mecanisme prost create. Pentru noi, nu finalitatea actelor e importantă şi necesară, ci momentul prezent, care nu oferă decât o imagine iluzorie a "ceva" ce într-un final se dovedeşte a fi un lucru egoist, un păcat de care nu ne mai putem lepăda.
Cuvintele dau năvală precum cascadele de munte. Sunt reci şi tăioase. Lasă un gust, un iz şi-o amintire care îngheaţă orice zâmbet şi privire...egoism...
Azi, cuvintele nu mai au acea sevă mieroasă, acel gust de dulce surâs al unei copile pure şi lipsită de orice gri. Azi au adevenit apăsătoare şi tendenţioase... credem că ne-am maturizat. Complicăm lucrurile fără să ne dăm seama şi tot ce reuşim să facem e să îngreunăm propria ascensiune în rândul "celor mari".
În zadar ne străduim să exprimăm idei şi sentimente care...pentru majoritate nu sunt decât banalităţi. Nu avem timp să regretăm şi totuşi o facem. Nu avem timp să privim înapoi şi totuşi trăim în trecut, ne hrănim cu amintiri şi ecouri... ne pătăm sufletul şi îmbătrânim...
Suntem mici printre cei care se cred mari...suntem slabi printre cei care se văd puternici! Suntem doar o mână de nisip presărat cu grijă pe scena vieţii...

*Fotografie realizată de Dee.

20 mai 2009

Hei...stranger!


Pentru tine, omule care nu vezi, nu simţi...nu auzi!

Arcadă
Marin Sorescu

Azi am văzut un ochi
Care mă iubea.
Vedeam bine că m-ar fi primit
Sub sprânceana lui.

Dar a venit un nor
Şi ochiul s-a-nchis,
Ori s-a speriat
Şi-a fugit în chipul tău
Lângă celălalt ochi,
Lângă fruntea şi lângă gura
Care nu mă iubesc.