tag:blogger.com,1999:blog-57007460028062351142024-02-07T12:52:15.599+02:00Arde-mi sufletul şi aruncă-l pe mare...Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.comBlogger57125tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-24024664995751495382010-09-12T12:29:00.003+03:002011-04-08T17:36:22.747+03:00Reţetă pentru starea de bine<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglZAmCWnj5ZEbXAYu_fcLKbHQe3uIoO65WUkkSjTRuqFH2BzJimbj0IDoY77xMSWIJlh5vdA7ZgvxOcNkwASqlZv-4auze6raoLk14ZdbC5uxGDeIPzmItHihCoAZkOJ9HDnmJBwTqCQ17/s1600-h/1168.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5325796004727395986" style="float: right; margin: 0px 0px 10px 10px; width: 287px; height: 320px;" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglZAmCWnj5ZEbXAYu_fcLKbHQe3uIoO65WUkkSjTRuqFH2BzJimbj0IDoY77xMSWIJlh5vdA7ZgvxOcNkwASqlZv-4auze6raoLk14ZdbC5uxGDeIPzmItHihCoAZkOJ9HDnmJBwTqCQ17/s320/1168.jpg" border="0" /></a><br /><br /><span><span>Dacă aveţi poftă să vă răsfăţaţi cu un desert special, dar nu prea aveţi bani de aruncat pe fereastră...cea mai ieftină şi inteligentă alegere...e starea de bine. Ce are atât de special? Gustul ... chiar durează!</span><br /><br />Reţetă:<br />Se ia una bucată seară fără niciun plan, împănată cu gânduri şi dor nebun. De asemenea, se iau câteva bucăţele de prieteni, se scutură bine de plictiseală după care se pudrează cu chef de povestit.Pentru ca decorul să fie complet, se ia un loc neutru presărat pe ici pe colo cu străini , o masă goală, câteva scaune, o scrumieră şi un număr x de beri. Şi aşteptăm...aşteptăm...aşteptăm!<br />Orele se scurg, paharele şi sticlele se golesc...scrumiera e plină de scrum iar încăperea e din ce în ce mai sufocată de fum şi zgomot...dar e bine!<br />Când toate vocile, privirile şi poveştile se omogenizează bine şi toate gândurile triste se evaporă, se bagă totul în cuptor şi se aşteaptă circa 2 3 ore...şi din nou...aşteptăm!<br />E o reţetă care necesită destul de mult timp, atenţie şi multă comunicare, însă rezultatul e minunat de gustos!<br />După ce s-au rumenit bine, poţi savura din plin chiar şi a doua zi... <span>starea de bine</span>!<br />Sfat: A se consuma de preferat seara cu multă bere!<br />Poftă bună!<br /></span><span></span>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com38tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-91667924361460464972010-08-08T21:09:00.000+03:002012-11-08T11:30:17.891+02:00Anormal de normalAceleași fețe. Pe unele dintre ele ai avut ocazia sa le vezi atât de proaspete, mirosind parcă a somn dar copleșite, îmbâcsite de toropeala zilei. Toți tac. Tăcerea parcă vorbește. Se rostesc în limbi diferite felurite povești împletite din gânduri, care mai de care.<br />
<br />
Nu se disting în cuvinte.<br />
Parcă nici nu respiră. Privesc în gol, unii spre ceilalți. Ai vrea să le zâmbești ori să te încrunți. Ești nedumerit.<br />
Nu te privește nimeni. Cu ochii ațintiți spre nicăieri, privesc prin tine.<br />
E atât de sufocant spațiul ăsta gol.<br />
<br />
<br />
..........................................................................................<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeqbIMGjSGdH5zEPkzyeGbU4MehYwywKHZNtAqiC_CZCK9en24M4rLry18Vv63IsE0DmfWTo4rXLR2FvWkOco5yD3ga9XiIlLJDdXAeDE5H_KjJT3ZMaj89amM_3t4X-coLJdAUachqCvK/s1600/256775616223787739_JXSIEHTL_f.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeqbIMGjSGdH5zEPkzyeGbU4MehYwywKHZNtAqiC_CZCK9en24M4rLry18Vv63IsE0DmfWTo4rXLR2FvWkOco5yD3ga9XiIlLJDdXAeDE5H_KjJT3ZMaj89amM_3t4X-coLJdAUachqCvK/s320/256775616223787739_JXSIEHTL_f.jpg" width="210" /></a></div>
<br />Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-80064693184026636032010-05-02T01:08:00.002+03:002010-05-02T01:12:18.557+03:00Refugiu alb<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidNYqYcb86v64_4s4t8HOlIrKxJlwz2f9it7Oq1XFBS6PFV8wJP3grAf06MglFZJY50DMgHdjk_-FVyqDdbKNWH-HKoo6vqbfig8vhXcIA_eS9gnsb7WSJMvwO_960mWwHU3rs1gv_tjDq/s1600/sheet.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 198px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidNYqYcb86v64_4s4t8HOlIrKxJlwz2f9it7Oq1XFBS6PFV8wJP3grAf06MglFZJY50DMgHdjk_-FVyqDdbKNWH-HKoo6vqbfig8vhXcIA_eS9gnsb7WSJMvwO_960mWwHU3rs1gv_tjDq/s200/sheet.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5405180715034956498" /></a><br /><br /><br /><p class="MsoNormal"> <p class="MsoNormalCxSpFirst" align="justify"><span lang="RO" style="'font-size:12.0pt;line-height:">Pereţii camerei suspină a singurătate. </span></p><p class="MsoNormalCxSpFirst" align="justify"><span lang="RO" style="'font-size:12.0pt;line-height:">Îmbrăcaţi în alb, pătaţi cu fum, şoptesc <span style="mso-spacerun:yes"> </span>poveşti de mult uitate. <span style="mso-spacerun:yes"> </span></span></p><p class="MsoNormalCxSpFirst" align="justify"><span lang="RO" style="'font-size:12.0pt;line-height:">Şi mă transform. </span></p><p class="MsoNormalCxSpFirst" align="justify"><span lang="RO" style="'font-size:12.0pt;line-height:">Am să fiu cearşaful în care îţi odihneşti oasele, seară de seară. </span></p><p class="MsoNormalCxSpFirst" align="justify"><span lang="RO" style="'font-size:12.0pt;line-height:">E locul în care devii tu, fără măşti sau gesturi false. </span></p><p class="MsoNormalCxSpFirst" align="justify"><span lang="RO" style="'font-size:12.0pt;line-height:">Aici, timpul e uitat pe noptieră, iar cuvintele sunt lăsate departe. E locul de care ţi-e cel mai dor, locul în care nu există rutină.</span><span lang="RO" style="'font-size:12.0pt;line-height:115%;font-family:"> </span></p><p class="MsoNormalCxSpFirst" align="justify"><span lang="RO" style="'font-size:12.0pt;line-height:115%;font-family:">Ai putea să-mi dai orice formă. Obligă-mă să fiu aşa cum îţi doreşti, căci n-am cum să mă opun. </span><span lang="RO" style="'font-size:12.0pt;line-height:115%;font-family:">Din noaptea asta am să fiu cearşaful de pe patul tău.</span><span lang="RO" style="'font-size:11.0pt;line-height:115%;font-family:"> </span></p><p></p><p class="MsoNormal" align="justify"><span lang="RO" style="'line-height:;font-size:11.0pt;"> </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language:RO"> </span></p><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><object width="448" height="55"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/tzushky/7f53abbe3e3da5.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="FlashVars" value="durataAudio=380&titluEmbed=depeche%20mode%20in%20your%20room"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/tzushky/7f53abbe3e3da5.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="55" FlashVars="durataAudio=380&titluEmbed=depeche%20mode%20in%20your%20room"></embed></object>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com15tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-70928396193274855622010-05-01T02:03:00.005+03:002012-06-12T00:11:30.983+03:00Ficţiune<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4yEswWugSSs8TJ05JkO7vifWdrJ8R8Eq46RHM6nDtT2Ea1KTiqC8l6z1Y_kZUFWrfzu5ZddVVBjnblmVmbPv7T3obMXI0RzdOUjjECb3wPfuHkHEpsynQxeUxYs0B-RAbfvbcQHN6aGgd/s1600/dancing_with_her_shadow.jpg"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5466078353136308690" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4yEswWugSSs8TJ05JkO7vifWdrJ8R8Eq46RHM6nDtT2Ea1KTiqC8l6z1Y_kZUFWrfzu5ZddVVBjnblmVmbPv7T3obMXI0RzdOUjjECb3wPfuHkHEpsynQxeUxYs0B-RAbfvbcQHN6aGgd/s320/dancing_with_her_shadow.jpg" style="cursor: hand; cursor: pointer; float: right; height: 284px; margin: 0 0 10px 10px; width: 283px;" /></a>
<br />
Litere ce se joacă haotic pe un ecran prăfuit. Degete împiedicate într-o emoţie stupidă. Sentimente trezite dintr-o conexiune cu probleme. Doi străini ce-şi vorbesc fără cuvinte. Şi doar o umbră care vine şi pleacă.<br />
<br />
<b>Jurnalul unei umbre</b><br />
sau<b>
</b><br />
O fată simplă
<br />
<br />
8.00 am: În grabă, iau cana de cafea şi deschid larg geamul. E încă linişte şi aştept. Închid ochii şi respir ultimele secunde din amorţeala oraşului. Azi, soarele e leneş. Aştept să aprinzi becul şi să te surprind fumând. În surdină te aud tuşind. Sorb neatentă din cafea şi îmi spun îngrijorată: astăzi e mai rau decât ieri.
<br />
8.45 am : Am ajuns înaintea ta la metrou. Aştept. Te zăresc, dar eşti departe. Îti ocupi un loc retras şi începi să jonglezi printre degete o chestie mică din metal. E talismanul lui, mă gândesc, iar tu priveşti dezgustat la 3 baieţi.
<br />
<br />
9.10 am: De data asta mi-am făcut curaj să cobor odată cu tine. Umăr la umăr, tu mă ignori. Eu zâmbesc. Mă imaginez cum te prind de mână şi fără să ne rostim cuvinte, plutim prin mulţimea grăbită. Ai dispărut. De la distanţă te aud tuşind şi te observ scuipând. Îmi spun : astăzi e mai rău decât ieri.
<br />
<br />
6.10 pm: Uit pentru câteva minute că trăiesc singură. Mă comport ca o soţie. Pregătesc masa. Două tacâmuri. Dau drumul la muzică. Mă dau cu ruj şi zambesc în timp ce privesc pe fereastă. Încă n-ai ajuns. Şi-aştept. Aştept.
<br />
<br />
8.00 pm : De 120 de minute aştept. Strâng tot, îmi iau paltonul pe mine şi plec. Las uşa deschisă.
<br />
<br />
8.30 pm: Intru în barul unde te-am văzut prima dată. Ştiam că acolo am să te găsesc mereu. Bei singur şi fumezi. Tuşeşti şi îmi spun : astăzi e mai rău decât ieri! Îmi comand o cafea şi mă aşez lângă tine. Mă priveşti neinteresat. Îţi spun că ar trebui să te laşi de fumat. Azi ai tuşit mai rău decât ieri. Îmi zâmbeşti.
<br />
<br />
11.38 pm : Umăr la umăr hoinărim pe străzile adormite. Miroase a flori de tei. Cu mâinile în buzunar îmi spui că vrei să vezi marea, iar eu, mângâindu-ţi faţa îţi şoptesc că marea e în noi. E linişte.
<br />
<br />
Te privesc din nou şi fără cuvinte fără gesturi îţi mulţumesc că mi-ai umplut singurătatea. Ai dispărut. N-a fost... decât un vis. Şi te aud din nou tuşind... azi, mai rău decât ieri!
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/p3vdILW3XTw" width="420"></iframe><br />
<i><br /></i>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-27162227251834017692009-11-16T00:21:00.000+02:002012-06-12T00:12:56.137+03:00Epitaf<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJcZ7IJQZ0lY2eIpF5G2JBAL_usOJ1BrQlUEcv9GnCgc-vieKD8gXNfXBjSQ3K5lkFuQXNMk_BW1HAsOBBWRzb8KL6nmH8iIYaW6kbCDi_zk1rRNuiB-eHKQSJARng8b4YXgZd_2Sg8GJ5/s1600-h/wine.jpg"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5404447421657893970" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJcZ7IJQZ0lY2eIpF5G2JBAL_usOJ1BrQlUEcv9GnCgc-vieKD8gXNfXBjSQ3K5lkFuQXNMk_BW1HAsOBBWRzb8KL6nmH8iIYaW6kbCDi_zk1rRNuiB-eHKQSJARng8b4YXgZd_2Sg8GJ5/s320/wine.jpg" style="cursor: pointer; display: block; height: 208px; margin: 0px auto 10px; text-align: center; width: 320px;" /></a><br />
<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Până şi cerul îţi plânge de milă. Cu ciorchini bogaţi de struguri, norii-şi varsă peste mine lacrimile acre. Ne despart miliarde de paşi, dar simt amara strigare a timpului ce stă şi-a stat,zid, între noi. Şi-ţi macini gândul, îţi frămânţi degetele. Fruntea ta s-a transformat într-un vulcan de tensiuni.<br />
<br />
Pe şoseaua udă sfârâitul roţilor sunt dinţii tăi ce scrâşnesc dur. Ai îmbătrânit.<br />
Moarte e şi-n mine, moartea e în noi. În sunet de ţambal îţi descopăr vocea de pelin şi zâmbeşti hilar. Cuvintele tale sunt vapori de alcool în care limba freamătă idei ce nu-şi au rostul.<br />
<br />
Azi petreci. În difuzorul surd aud ecouri de oftat absurd şi sec. Un lăutar ţi-e groparul iar mama bocitoare... iar eu... popa ce-ţi ascultă spovedania.<br />
<span style="font-style: italic;">Azi îngrop tinereţea,</span> mi-ai spus, <span style="font-style: italic;">La dracu</span>! <span style="font-style: italic;">Am să mă spânzur în doi-trei ani</span>, şi-ai râs malefic de parcă tot iadul s-ar fi născut din tine.<br />
<br />
50 de pahare, 50 de scaune, 50 de ţigări, 50 de ani şi o singură femeie şi poate... un singur copil.<br />
50 de palme ţi-aş fi dat şi 50 de bice ţi-ar fi ars gura păgână!<br />
Dar te blestem cu iubire,căci mi-e dor de tine<br />
tată...</div>
<br />
<br />
<br />
<object height="46" width="448"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/Leta/bee89145fb8473.swf">
<param name="allowFullScreen" value="true">
<param name="allowscriptaccess" value="always">
<embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Leta/bee89145fb8473.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="46"></embed></object><br />
<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/www.deviantart.com">sursa foto</a>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com19tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-8070068840564446322009-11-15T04:00:00.000+02:002009-11-15T05:23:51.806+02:00Vis cu "bunica bătrână"<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUi12gc8vYIAmMsakklOlptTFYXAjXb3L90aQ_m_SXICSDC6VVs1rfR40FsEg8DBacX3cr0MFAW-UPeRrjHs2HJso9rpsbccftmoGv6_HjZU2JEX7q11jT4lpalfGWrX6EjKmCHjwckM8d/s1600-h/clepsidra.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 168px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUi12gc8vYIAmMsakklOlptTFYXAjXb3L90aQ_m_SXICSDC6VVs1rfR40FsEg8DBacX3cr0MFAW-UPeRrjHs2HJso9rpsbccftmoGv6_HjZU2JEX7q11jT4lpalfGWrX6EjKmCHjwckM8d/s200/clepsidra.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5404146042711692146" /></a><br /><span style="font-style: italic;">Amintirile sunt icoanele timpului pierdut</span>. Mircea Eliade<br /><br /><br /> Îţi mai aminteşti oare când alergam spre tine ca un copil nerăbdător la auzul clopoţelului?<br /> Cu părul răscolit de vânt şi cu gerul lipit de buze îmi fluturam mâinile la gândul că o să-mi iau zborul, iar călătoria mea prin grădinile dezbrăcate va fi mult mai scurtă. Mă-mpiedicam ca un orb de fiecare rădăcină pitită sub preşul ăla alb. Era iarnă.<br /><br /> Mă aşteptai sprijinită de uşa şubredă odihnindu-ţi pe piept braţele pictate cu amar de timp scurs în singurătate şi muncă. Pe degetele-ţi împletite într-o rugă purtai o salbă de mătănii.<br />Era iarnă.<br /><br /> Văduvă de mai bine de jumătate de secol, ochii-ţi erau la fel de senini şi curioşi precum cei ai unei fecioare la prima iubire. Buzele tale rosteau poveşti, iar mătasea albă ce-ţi acoperea fruntea obosită de timp, se răzvrătea împotriva frigului.<br />Mă aşteptai.<br /><br /> De fiecare dată îmi primeai fruntea sub obrazul tău băzdat de făgaşe bine conturate şi moi. Îmi plăcea să le frământ cu buricul degetului arătător, căci tu-mi spuneai mereu o poveste. Fiecare făgaş atins era călătoria într-un tărâm de basm din care nu mai voiam să plec.<br />Eram în siguranţă.<br /><br /> Atunci, acolo, universul meu era paravanul în care-şi găseau locul numai un pat, o masă şi-o sobă veche din care mocneau câteva surcele. Îmi era de ajuns. Era cald, erai caldă.<br />Acum... când scrum e tot ce-a mai rămas în sobă, iar lujerele lungi apasă peste casă, pământul peste tot se surpă. Vrea să înghită totul, egoist şi avar, de parcă o mână de om cum ai fost tu, l-ar sătura.<br />Blestem timpul!<br /><br /> Astăzi e iarăşi iarnă. E linişte şi multă pace căci satul în care copilul din mine a învăţat să râdă, acum s-a transformat în cimitir. Văd în depărtare umbre mici ce-şi mişcă trupurile într-un dans de du-te-vino.<br />E înmormântare.<br /><br /> Ochii mei te caută necontenit. M-am întors cu capul plecat şi plină de regrete, căci sufletu-mi e pătat de vina timpului scurs degeaba. Tu ai plecat. Acum te caut.<br />Şi parcă ţi-am zărit liniştea în apus. Aerul a luat foc, norii sunt o mare de flăcări, întreg cerul mocneşte precum soba din paravanul tău.<br />Unde eşti <span style="font-style: italic;">Bunică bătrână</span>?<br /><br /> Am lăsat cimitirul în spate. Ţi-am urmat îndemnul şi-am pornit pe un făgaş, în căutarea Luminii. Sunt atât de nerăbdătoare să te revăd căci acum mi-a venit rândul să-ţi ascund fruntea sub obrazul meu. Alunec, mă târăsc, plutesc continuu pe drumul ăsta lunecos şi drept care parcă nu mai vrea să aibă capăt.<br />Cu fiecare pas înainte Lumina mă învăluie şi ştiu că sunt aproape.<br />Mai e puţin.<br /><br /> M-am strecurat printr-o poartă. Mică, din scânduri rare şi mucegăite. Sunt între două lumi, căci la nici 50 de paşi am zărit încă un prag ce se cere trecut. La mijloc e o casă. Fără uşă, fără detalii, doar o fereastră de la care o bătrână arsă mă priveşte insistent de parcă ea ar fi Charon ce-şi aşteaptă dreptul ca să mă poată lăsa să trec Dincolo.<br />Şi-aproape c-am trecut.<br /> <br /> N-am apucat să închid poarta căci tu ai venit alergând. Am simţit cum timpul se joacă cu mine. Rolurile s-au schimbat şi odată cu ele ne-am schimbat şi noi. M-ai îmbrăţişat cu aceleaşi mâini purtate de vreme şi-am simţit fericirea în fiecare por, în fiecare rid, în fiecare respiraţie.<br />Te-am găsit.<br /><br /> Aş fi vrut să opresc timpul, să-mi mai spui poveşti...să uit de dorul ce m-a apăsat atât amar de vreme, dar m-am trezit brusc...şi n-ai apucat să-mi şopteşti decât atât: <span style="font-style:italic;">Bine că ai închis poarta</span>!<br />A fost un vis.<br />Tot ce-a mai rămas e cenuşa zilelor... cenuşa ta şi-a puţinelor amintiri pe care le am cu tine!<br />Mi-e dor...atât de dor de <span style="font-style:italic;">Bunica bătrână</span>!<br /><br /><br /><br /><object width="448" height="46"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/marcelbanu/fe46ab046db867.swf"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/marcelbanu/fe46ab046db867.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="46"></embed></object><br /><br /><a href="http://cvpentruiubire.files.wordpress.com">sursa foto</a>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-83651733619735919532009-11-12T18:03:00.007+02:002009-11-14T18:23:12.133+02:00Monolog<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZZzjZ9SgP5zTEn0oTS3eSh46gjmJSnZUWupXWrfaoQLtEWcUqr9YUAgISOiFrhd3v59qtldkZk_0Dkok5ZY3lLqNi6_smTh3f82sUk6yW1mX2TWv-Y45LRiPPQSpwHRXNSkDoMyClzQuX/s1600-h/monolog2.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 200px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZZzjZ9SgP5zTEn0oTS3eSh46gjmJSnZUWupXWrfaoQLtEWcUqr9YUAgISOiFrhd3v59qtldkZk_0Dkok5ZY3lLqNi6_smTh3f82sUk6yW1mX2TWv-Y45LRiPPQSpwHRXNSkDoMyClzQuX/s200/monolog2.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5403285024813054802" border="0" /></a>
<br /><div style="text-align: justify;"> Mi-am pierdut curajul de a scrie, de a-mi lăsa gândurile libere să-mi inunde întreaga fiinţă. Am devenit din Nimeni un nimic şi asta-mi taie respiraţia puţin câte puţin. Cu siguranţă nu sunt singura persoană din lume care trăieşte cu acest sentiment, dar nu mă încălzeşte cu nimic că poate şi tu eşti la fel, pentru că nu eşti aici, nu sunt acolo să ne completăm lacunele.
<br />
<br /> Am început de ceva vreme să te caut în privirile fiecărui bărbat ce-mi taie calea. Încerc să te descopăr murdărindu-mi palmele ce rătăcesc haotic pe feţe ce nu-mi trezesc măcar un miligram de fior. Mi-am lăsat buzele să alerge prin vântul ăsta nemernic, dar nu te găsesc.
<br />
<br /> Mă ascund în fiecare trup ce-mi lasă falsa senzaţie că ai fi tu, dar am obosit; odată cu timpul, odată cu trupul. Închid ochii şi-ţi văd zâmbetul creionat pe o umbră. Încerc în van să-ţi desluşesc ochii, dar e mult prea întuneric. Ai început să semeni cu mine şi asta mă doare cel mai tare, căci m-aş blestema dacă aş şti cu adevărat că şi sufletul tău e un păgân, ca şi al meu. Ţi-aş cere să mă părăseşti căci lângă mine te-ai plafona, dar nici de lucrul ăsta nu sunt sigură.
<br />
<br /> Uneori mă trezesc cu cer senin în frunte şi mă privesc 3 minute în oglinda pe care acum câteva seri, singură am mânjit-o . De cele mai multe ori mă trezesc întunecată şi plină de ceaţă. Mâna-mi umblă teleghidată prin aşternuturi. Te caut şi strâng cu putere perna din care mă zbat să-ţi adun mirosul din visele noastre pe care tâmpla mea le-a lăsat acolo. Dar tu n-ai fost aici, nu eşti şi poate nu vei fi niciodată.
<br />
<br /> Nu vreau să mă consideri jalnică sau cel puţin o femeie care din lipsă de ocupaţie se agaţă de câte-un nou sentiment ce-i frământă sufletul. Nu, nu sunt încă, niciuna dintre aceste două. Nu mai sunt nici măcar un copil drăgălaş plin de vise şi speranţe.
<br /> <span style="font-weight: bold;">Cum se numeşte un om care nu mai poate plânge?</span>
<br />
<br /><span style="font-weight: bold;"><span style="font-weight: bold;"> </span></span>Mă frământ aiurea. Stau şi-mi pun 1000 de întrebări la care nu primesc niciun răspuns ci doar alte 1000 de întrebări.
<br />Mă grăbesc.
<br />Ps: "Mă poţi învia oricând, chiar dacă n-am murit!" Paul Aretzu
<br />
<br /><object width="448" height="46"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/deeadinamo/5951fc71455198.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/deeadinamo/5951fc71455198.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="46"></embed></object><br /><strong>
<br />
<br /><a href="http://vanatordepovesti.files.wordpress.com">sursa foto</a>
<br /><span style="font-weight: bold;"></span></div>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com19tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-53040542538254412302009-09-27T17:50:00.002+03:002009-11-14T14:01:36.295+02:00Iluzii<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCOQIn_XJQ48j-SwDqyt-bJ9vGQKQElvyVi3DEn6frca-oo3JdDMiAZjoy-kTAV0xfkt5kuZeP4097c-TyYZ3Ct7RxdGWtue6AN7Xy9XmjBkXEbMGhYY0ann6em1N_krn-TSY1IagmjI-_/s1600-h/find-me.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 198px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCOQIn_XJQ48j-SwDqyt-bJ9vGQKQElvyVi3DEn6frca-oo3JdDMiAZjoy-kTAV0xfkt5kuZeP4097c-TyYZ3Ct7RxdGWtue6AN7Xy9XmjBkXEbMGhYY0ann6em1N_krn-TSY1IagmjI-_/s200/find-me.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5386152238543382818" border="0" /></a><span style="color: rgb(204, 0, 0);">Decor emoţional: fericirea îmi mângâie cald, ceafa</span>.
<br />
<br />Ieri am privit cerul.
<br />Umăr la umăr, cu ochii aţintiţi spre-acelaşi punct,
<br />vântul ne presăra trupurile:
<br />fiori şi dorinţă.
<br />
<br />Soarele-a zâmbit în umbră,
<br />marea s-a ascuns în noi...
<br />iar norii roşi de vară,
<br />s-au pierdut în timp...
<br />nevrînd să vadă parcă,
<br />jocul dragostei...în doi.
<br />
<br /></object><object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/WIVh8Mu1a4Q&hl=en&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/WIVh8Mu1a4Q&hl=en&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>
<br /><strong></strong>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-7450716948196533332009-09-19T02:01:00.002+03:002009-11-14T14:02:38.126+02:00Din doi în doi<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://www.cartoonstock.com/lowres/mfl0398l.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 400px; height: 327px;" src="http://www.cartoonstock.com/lowres/mfl0398l.jpg" alt="" border="0" /></a>
<br />
<br /><span style="font-family:georgia;">Mă îndrept spre tine
<br /></span> <span style="font-family:georgia;">cu paşi repezi... înapoi.</span>
<br />
<br /><span style="font-family:georgia;">Din doi în doi...</span> <span style="font-family:georgia;">
<br />Viaţa îmi schiţează valuri.</span> <span style="font-family:georgia;">
<br />Soarele, obosit de timp</span> <span style="font-family:georgia;">
<br />mă aruncă în braţele trecutului.</span>
<br />
<br /><span style="font-family:georgia;">Şi număr haotic secundele
<br /></span> <span style="font-family:georgia;">Din doi... în doi.</span>
<br />
<br />
<br />
<br /><object width="448" height="46"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/yohanna/c72be522e46670.swf"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/yohanna/c72be522e46670.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="46"></embed>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-80261342378622662052009-09-06T15:55:00.009+03:002009-09-14T16:54:15.490+03:00De vorbă cu mine.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPZBDcyphrh5oOyWppuBjodON3q73xDpTizBiOCmc9CYAzAkcGrcpXk4ln7bezyGZ9_SLIK6B0shvqag2-5rPvnr78zeR-QAWu3rmPUH1G4IrS-Pmq9O241M-k0sL4BgPsZUVN-xBozjGD/s1600-h/hand_shadow.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 317px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPZBDcyphrh5oOyWppuBjodON3q73xDpTizBiOCmc9CYAzAkcGrcpXk4ln7bezyGZ9_SLIK6B0shvqag2-5rPvnr78zeR-QAWu3rmPUH1G4IrS-Pmq9O241M-k0sL4BgPsZUVN-xBozjGD/s320/hand_shadow.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5378473073627000738" border="0" /></a><br /><div style="text-align: justify;">M-am regăsit din nou, într-o gară. Aştept.<br />Doar vântul şi câteva gunoaie rătăcite de-a lungul peronului murdar dau contur decorului ăsta, desprins parcă dintr-o dramă poloneză.<br />Trenul refuză să mai apară... dar încă nu mi-am pierdut răbdarea.<br />Nu ştiu încotro merg, ştiu doar că vreau să evadez din liniştea asta surdă. Mă întreb cât drum mi-a mai rămas până când voi putea scăpa din locul ăsta morbid.<br />Nu mai vreau gări goale, cu himere şi umbre de siluete, pe care doar mintea mea le conturează, ci una animată de chipuri... care nu se sfiesc să mă privească... zâmbitor.<br /><br />Respir toamna prin toţi porii. Expir otravă căci simt cum fiecare adiere de gând bun... mă repugnă...<br />Simt cum îmi duc existenţa sub un glob imens din care nu mai pot ieşi. Orice gest, orice mişcare aş face nu e decât o altă pagină pe care o răsfoiesc fără să-i mai citesc conţinutul.<br /><br />"Să evadez.... libertate... să simt cum vântul îmi numără haotic şuviţă cu şuviţă".<br />Sunt lucruri pe care nu mulţi le înţeleg, dar nu mai am nicio aşteptare, nicio dorinţă şi nici măcar vreun gând care să mă facă să-mi doresc să fiu înţeleasă.<br />Nu vreau decât să-mi trăiesc visul, exact aşa cum este el, fără detalii inutile. Fără jocuri, fără reţineri sau obstacole.<br /><br />"Mai e puţin...", îmi şoptesc miile de gânduri care nu-mi dau pace noapte de noapte.<br />Am adunat toate energiile negative şi le-am răsfrânt asupra mea de parcă am uitat că numai eu mă pot ajuta să scap întreagă din toată mizeria asta.<br />Acum nu-mi mai doresc decât să-mi pot ucide gândurile.<br /><br />Vreau să uit tot ce-am pătimit. Aş vrea să uit pentru o clipă că exist... şi totodată, ai să-mi spui că e o redundanţă... dar aş vrea să uit ... că vreau să uit!<br /><br /><br /></div><br /><object height="46" width="448"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/mtranda/d60d60b04ada1e.swf"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/mtranda/d60d60b04ada1e.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="46" width="448"></embed></object>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-31622966581749501352009-09-04T01:54:00.001+03:002009-09-16T01:51:47.550+03:00Suflet apus<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTWdBWAuBijkEujrWRJtr3pOHFPupciYqFk_DCr9yCTfKsCajlzAHjNnxsvpQffHWKrRZWQP_XP8kiclaOfZULxNThV5NRXgKacUvK9ZXQPDocu2jN-e4ag3zINXdpBwG15gosTCPqSPjw/s1600-h/grave.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 320px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTWdBWAuBijkEujrWRJtr3pOHFPupciYqFk_DCr9yCTfKsCajlzAHjNnxsvpQffHWKrRZWQP_XP8kiclaOfZULxNThV5NRXgKacUvK9ZXQPDocu2jN-e4ag3zINXdpBwG15gosTCPqSPjw/s320/grave.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5377377913488646162" border="0" /></a><br /><div style="text-align: justify;">Mă strecor printre crăpăturile unui zâmbet fad şi secat de dorinţa de a-şi deschide fereastra pentru a se alinta în lumina ultimelor raze ale soarelui obosit de atâta vară. M-am agăţat strâns de buzele încleştate şi-am încercat să-mi croiesc drum pe un făgaş, numit speranţă... dar în zadar încerc căci orice pas înainte mă îndrumă spre eşec. Alunec şi cad în gol... căci obrazul mi-e deja brăzdat de toamnă. Şi plouă...plouă...plouă!<br /><br />Nu mai pot vedea...căci ochii-mi sunt acum nisip mişcător în care mă înec, geană cu geană...<br /><br /></div><div style="text-align: justify;"><div style="text-align: justify;">De azi n-am sa mai pot privi cerul. Umăr la umăr, cu albul din ochi aţintit spre acelaşi orizont mort... vântul ne va presara trupurile. Fiori şi dorinţă... dar nu vom afla niciodată că fiecare dintre noi este răspunsul întrebării celuilalt. Nu vom afla că braţele noastre au stat atât de aproape şi că pământul în care ne-am odihnit trupurile a fost pentru o clipă ocupat de amândoi. Acum suntem orbi şi-am amuţit de-atâta strigăt. Azi suntem slabi...<br />Nici soarele nu ne iubeşte... şi nici întunericului nu-i mai place să se joace cu noi. Nu ne mai vor... Azi am fost doi... şi-am simţit cum ne-am săpat mormântul...<br /></div><br />Am apus...<br /></div><br /><br /><object height="46" width="448"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/b3_4eternus/1e99967aeca21c.swf"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/b3_4eternus/1e99967aeca21c.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="46" width="448"></embed></object>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-7248726500773105282009-09-01T00:32:00.006+03:002009-09-01T13:57:18.719+03:00Te-am aşteptat...<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgoKvQCu15FqwKc-lvCBokr_lwdt2LnX7wN7FqT1dBsVcJof1xCHJgnGz2ib5_1OId4s4IREB3_iYOwMqXMn6s6av9wHhlhVzHB-b_k9yUTrkhQHKL8P5VEGcAiAGqtYcpzWjsadVUgZFm-/s1600-h/1221706957g2GjanX.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 320px; height: 202px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgoKvQCu15FqwKc-lvCBokr_lwdt2LnX7wN7FqT1dBsVcJof1xCHJgnGz2ib5_1OId4s4IREB3_iYOwMqXMn6s6av9wHhlhVzHB-b_k9yUTrkhQHKL8P5VEGcAiAGqtYcpzWjsadVUgZFm-/s320/1221706957g2GjanX.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5376451362929014562" border="0" /></a><br /><br /><br /><br /><span style="font-weight: bold;"><span style="color: rgb(255, 0, 0);">Am grăbit mersul prin fum de dor. Adulmec paşii trecutului şi mă văd cum pier din nou. Mă topesc printre rânduri, unde cuvintele mor... consoană cu consoană. Gândurile-mi zboară şi plutesc în gol.<br /><span style="font-weight: bold;"><span style="color: rgb(204, 204, 204);"><span style="color: rgb(102, 102, 102);"><br /><br />Aştept ultimul val din vara asta pierdută printre frunzele deja uscate şi reci ale toamnei indiferente. Te aştept pe tine, ultimul meu gând senin din anotimpul dorinţelor deşarte. Te chem... Vino să-mi zâmbeşti, căci singurătatea mă-nfioară şi simt cum mă sufoc. Fără tine ultimul strop de aer s-a risipit în razele fade ale lunii. Unde eşti?<br />Sufletu-mi zbiară dorul ars în aşteptare... gâtu-mi e amorţit de atât privit în gol, printre sutele de trecători care mă urmăresc acuzator. Tresar. În umbra deasă a nopţii văd siluete... şi apari, dar nu eşti tu... sunt doar lacrimi şi frig, mult prea mult frig.<br />Acum e linişte. Doar jocul apei sparge vidul în care m-am scufundat... şi tu nu apari. Am uitat să-ţi creionez chipul în tabloul acesta trist în care mă regăsesc doar pe mine... aşteptând. M-am resemnat, căci altceva nu mi-a mai rămas de făcut. Îmi aprind o ţigară şi tac.<br />Mi-am plecat privirea... şi-mi doresc să uit că te aştept... dar tu nu apari... căci vara a murit!<br /></span></span></span></span><br /><br /><object height="344" width="425"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/9OTBK5HBx3M&hl=en&fs=1&"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/9OTBK5HBx3M&hl=en&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="344" width="425"></embed></object><br /><br /></span>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-50517028290567373872009-07-25T00:03:00.006+03:002009-07-25T00:18:48.305+03:00Jurnal de sentimente<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg03EoBSC9c9NK5CcHWoPky2bZUE7L7Kj5w45gw86T3Ew9r7ZMJ8Z84fsBYbDkPyUlRxFgwdPEv7Freqo9m8BrwJJdOUGmfGOP0hylUG4AYSMf6OVbOzJeGU0XPpCa4O2AK8a6-5ksWPOrt/s1600-h/tele3.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 304px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg03EoBSC9c9NK5CcHWoPky2bZUE7L7Kj5w45gw86T3Ew9r7ZMJ8Z84fsBYbDkPyUlRxFgwdPEv7Freqo9m8BrwJJdOUGmfGOP0hylUG4AYSMf6OVbOzJeGU0XPpCa4O2AK8a6-5ksWPOrt/s320/tele3.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5362138297844970370" border="0" /></a><br />Apele sunt tulburi şi nisipul e rece. Repet la infinit un refren mut. Fără glas, cu ochii minţii, creionez în gol tablouri ce se sfârşesc tragic. Şi suntem doar noi doi... trecători prin cascade de foc.<br />M-am ascuns în umbra ta, de braţele reci ce mă vor acolo... în mijlocul furtunii. Am adormit, ghemuită în al tău pântec cald şi moale. Nici teama de ei... şi nici spaima de mine nu mă mai opreşte să visez... şi închid ochii.<br /><br />Am simţit că mă nasc şi-am strâns cu dinţii de tine! Nici tu nu m-ai vrut... şi acum rătăcesc din nou pe drumuri încâlcite ce nu duc nicăieri. Ţi-am pierdut mirosul, nu-ţi mai simt urma, aud doar o voce de copil, un râs inocent ce mă face să plâng...<br /><br />Îmi frământ sufletul cu palmele pline de nisip... copilăria e prea departe... e timpul să nu mă mai prefac! În fum şi mult scrum mi-am ascuns dorinţele, dar bate vântul. S-au risipit!<br />Eu fără mine... dar poate aşa e scris...<br />Cine oare şi-ar dori să se aşeze lângă un mort viu, lipsit de culoare...?<br /><br /><object height="344" width="425"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/rlXQ05aBWIk&hl=en&fs=1&"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/rlXQ05aBWIk&hl=en&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="344" width="425"></embed></object>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-34759429630112134762009-07-05T23:29:00.010+03:002009-07-06T00:17:25.040+03:00Motive<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghQh_pgD9yJx1Wmgym8_4KMRKBN7f-kSdTimrGHKplV46_u2fPiKBUAW-Fh_l-qCHdEdO2BHrx8MRXHAvUqYzSksEaiPhALWDvZOSjVUW_thP_ksbKdlxFm7Sl6UjUqY9YuLhELogMFhif/s1600-h/Picture+044.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 320px; height: 214px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghQh_pgD9yJx1Wmgym8_4KMRKBN7f-kSdTimrGHKplV46_u2fPiKBUAW-Fh_l-qCHdEdO2BHrx8MRXHAvUqYzSksEaiPhALWDvZOSjVUW_thP_ksbKdlxFm7Sl6UjUqY9YuLhELogMFhif/s320/Picture+044.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5355079660093870546" border="0" /></a><br /><br /><span style="font-weight: bold;">Pentru că</span> în oraşul ăsta în care am lenevit mai bine de o săptămână e prea mult gri şi mă sufoc de atâta linişte...<br /><span style="font-weight: bold;">Pentru că</span> m-am săturat de rutină şi de acelaşi miros îmbâcsit...<br /><span style="font-weight: bold;">Pentru că</span> vreau să-mi limpezesc gândurile...<br /><span style="font-weight: bold;">Pentru că</span> mi-e dor să visez sub cerul liber, învelită în pătura groasă de stele...<br /><div style="text-align: justify;"><span style="font-weight: bold;">Pentru că</span> am promis unui <a href="http://ozeneu.blogspot.com/">suflet drag</a> că vom merge acolo...<br /></div><span style="font-weight: bold;">Pentru că</span> trebuie să mai pun şi punct...<br /><span style="font-weight: bold;">Pentru că</span> e timpul să-mi acord câteva zile numai mie...<br /><span style="font-weight: bold;">Pentru că</span> merit... şi <span style="font-weight: bold;">pentru că</span> simt nevoia de a mă reîncărca...<br />...m-am decis să iau o pauză.<br />Eu, o geantă, câteva gări...un suflet bun şi multă linişte!<br />Nu internet, nu haos... frământări zero!<br />Motive... <span style="font-weight: bold;">pentru că</span> e timpul să respir!<br /><blockquote><span class="t">"Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înşine. ".<br />Mircea Eliade<br /></span></blockquote>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-6218338268535079662009-07-03T03:34:00.004+03:002009-07-03T03:51:51.425+03:00Dor de vis<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLk2iRZNQ2KnMwgrSS2jW_nqd_wSjC3hPgMqSrSeCqpmZGrmh7bZW0cscFw2c2q9Vntkp88jYEuwxfJwlK6WRPfymFWPDymI4YTgAJHF9hHUZwyKONNQTrhNPSeD4la3K6q6-M5dQzFSec/s1600-h/Foc+stins.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 191px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLk2iRZNQ2KnMwgrSS2jW_nqd_wSjC3hPgMqSrSeCqpmZGrmh7bZW0cscFw2c2q9Vntkp88jYEuwxfJwlK6WRPfymFWPDymI4YTgAJHF9hHUZwyKONNQTrhNPSeD4la3K6q6-M5dQzFSec/s200/Foc+stins.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5354029877729014802" /></a><br /><br />M-am ascuns în şoaptele nopţii să-mi frământ a mia oară gândurile...<br />M-a apucat un dor nebun... <br />Şi visez că încă mai pot visa, că încă mai am dorinţe... dar oare mai am?<br />Vă las cadou o piesă... care spune multe!<br /><br /><br /><object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/3JW-OU3LkM8&hl=en&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/3JW-OU3LkM8&hl=en&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-3302536796638589142009-06-26T15:10:00.005+03:002009-06-26T15:45:15.741+03:00S-a mai scris o poveste<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_8yvfnHoUfzog5Ku-7qFO8ftQ-1XbYtgFcT5vCq1ev7o_OUzrsKWeBj1CBj1UtVaQwy2GagwuUyZ97AJ7Jcrga0D1_pe_ozok6na2PzyaLLEl5XZFyIuZrsFPnACofkuvQYiBYabyPq06/s1600-h/michael-jackson.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 233px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_8yvfnHoUfzog5Ku-7qFO8ftQ-1XbYtgFcT5vCq1ev7o_OUzrsKWeBj1CBj1UtVaQwy2GagwuUyZ97AJ7Jcrga0D1_pe_ozok6na2PzyaLLEl5XZFyIuZrsFPnACofkuvQYiBYabyPq06/s320/michael-jackson.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5351613396707692610" /></a><br /><blockquote>"Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere ar putea fi credinţa, dar cineva care n-are nici lumânarea asta în mână, acela pur şi simplu poate să înnebunească la gândul nopţii veşnice". <span style="font-weight:bold;">Henryk Sienkiewicz</span> </blockquote><br /><br /><object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/R3XqTDgX4Us&hl=en&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/R3XqTDgX4Us&hl=en&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object><br /><br />...Dumnezeu să-l odihnească!Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-28613850988982929012009-06-26T01:29:00.006+03:002009-06-26T14:44:13.414+03:00Nimeni<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpx5SShpr_4f1q018uxmGwT2ZVZNpvp-aJPtc8R4vFbjJyPRLJtFXKE4iQvy5qp5zcF4lZsVTsGCnHGVTVVpfe0v_8373bmkIPKpTgUVlKR6k4dzDPtiIC289ip3iNYhG3S1mFEAKIRZDa/s1600-h/nepasare.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpx5SShpr_4f1q018uxmGwT2ZVZNpvp-aJPtc8R4vFbjJyPRLJtFXKE4iQvy5qp5zcF4lZsVTsGCnHGVTVVpfe0v_8373bmkIPKpTgUVlKR6k4dzDPtiIC289ip3iNYhG3S1mFEAKIRZDa/s320/nepasare.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5351560237040620482" /></a><br /> Numele meu este Nimeni. M-am născut ca orice muritor, aici pe Pământ...dintr-un pântece cald unde nici grijile şi nici frustrările nu există. Dar am fost blestemată să vin pe lume într-o zi de marţi, când soarele, sufocat de îmbrăţişarea dură a norilor... se străduia să respire...în zadar. Şi ploaia a îndrăznit să cadă, să cureţe şoselele obosite de atât praf şi de atât de mulţi paşi a căror urmă o simt parcă şi acum. Mi s-a spus că n-am scos un sunet... că m-am născut în linişte, dintr-o femeie tristă şi-un bărbat nervos. Dar nu contează, căci nu vă pasă...<br />Nimănui nu-i pasă de ce simt sau de cuvintele pe care le scriu. Nimănui nu-i pasă dacă în clipa asta aş vrea să mor pentru că nu găsesc niciun motiv care să mă facă să vreau să trăiesc. Nimănui nu-i pasă dacă plâng sau dacă se întâmplă să fiu fericită. Mie de ce mi-ar păsa? De ce mi-ar păsa să ştiu că nici lor nu le pasă? Nimănui nu-i pasă. <br />Poate că sunt oameni cu adevărat trişti în lume, poate că sunt griji mult mai apăsătoare decât banala inima... poate! Dar de unde ştiu ei că sufletul meu nu e la fel de amărât precum al celor care n-au un dram de pâine... De ce mă judecă? Ce vină am că m-am născut şi simt că nu exist? Ce vină am eu că sunt tristă? ...Cu ce greşesc dacă-mi exprim liber gândurile? Parcă nu vă păsa... <br />N-am să mai încerc să mă schimb... nu am de ce! Schimbarea nu-mi va aduce ce-mi doresc... şi ciudat...nici nu cer prea mult! <br />Acum simt cum ard în mine 1000 de gânduri cu 1000 de feţe şi mă prefac că nu aud. Închid ochii, dar le vad! Sunt acolo şi mă chinuie, nu-mi dau voie să respir.<br />S-au transformat în 1000 de imagini cu 1000 de forme. Mă prefac că nu le văd...şi zbier! Le aud şi simt cum haosul din mine macină...şi gânduri şi simţuri...<br />Dar nu vă pasă... ţie nu-ţi pasă!<br /><br /><object width="320" height="275"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/video/celina_oty/472fba21b8fcfc/0x020303.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/video/celina_oty/472fba21b8fcfc/0x020303.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="320" height="275"></embed></object><br />Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-19930153518690514632009-06-25T16:27:00.002+03:002009-06-25T16:31:09.517+03:00La umbra unui gând<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0fuqQth8O74Rl1wlHph0NTfqBLE9cwsH8wH5FS7SMkG2dIdmuf7e7WKNgCGNohcJZZIu8BXoj4pcQf-TuUH0j87LSh2M5Cs6Njo_7dOoOGjUN6pFMSDVX-52dUeOgO-CuPDsN6LKVzFE-/s1600-h/Eu+si+marea.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 214px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0fuqQth8O74Rl1wlHph0NTfqBLE9cwsH8wH5FS7SMkG2dIdmuf7e7WKNgCGNohcJZZIu8BXoj4pcQf-TuUH0j87LSh2M5Cs6Njo_7dOoOGjUN6pFMSDVX-52dUeOgO-CuPDsN6LKVzFE-/s320/Eu+si+marea.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5351256698673202754" /></a><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Decor:</span> Două degete tremurânde, încleştate-ntr-o ţigară umedă, fumegând...în gol<br /><br /><br /> Iubirea noastră e asemeni unei peşteri în care nu se ascund decât rămăşiţele unor zile care nici măcar n-au îndrăznit să existe. Iluzii. <br />De prea mult întuneric simt că mă descompun bucată cu bucată, simţ cu simţ. Cad. <br />Doar mirosul puternic de fum mă ţine trează. Tremurând, am ridicat mâna dreaptă şi-am început să-ţi mâzgălesc în gol, chipul. Mi-am apropiat buzele dar ai dispărut şi tu şi fumul...şi n-a rămas decât golul şi frigul din mine. Ca să nu te pierd ţi-am adunat mirosul în palme şi l-am presărat peste trup, peste suflet... ca să-mi fi mereu aproape. Şi m-am ascuns în şoaptele unei nopţi lungi. Visez.<br /> Aud valuri cum se sparg nervos de pereţii peşterii, aud ecoul pescăruşilor, le simt zborul haotic...respir şi simt cum faţa-mi e îmbrăţişată de-un văl răcoros cu miros de alge...briza...Mi-e dor de mare!<br /> Doar ea ştie cum sunt...atunci când încetez să mai fiu! Doar ea ştie să-mi potolească valurile şi să mă salveze când am obosit să mai înot. Doar ea ştie să mă învelească dimineaţa în nisipul fin din care nu vreau să mă mai desprind. Doar marea ştie să-mi încălzească sufletul... cu soare. Am devenit la rându-mi o mare...sufletul e peştera în care n-a rămas decât scrumul dorinţelor mele... şi simt că m-am rătăcit în ochiuri adânci, din care nu mă mai pot salva. Dar nu mi-e teamă... e o amăgire care-mi dezmorţeşte simţurile. <br />O privesc... mă priveşte...ne-am unit într-un sărut sărat... mi-e dor de tine.<br /><br /><object width="448" height="46"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/hekateros/46a904aee12b65.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/hekateros/46a904aee12b65.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="46"></embed></object><br />Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-76296267720441207042009-06-25T14:18:00.003+03:002009-06-25T14:33:27.560+03:00Amintirile unei ploi<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWWHs4TZXYyZlrL_ediKunzzIbj9us0t-bA7o-X3Oa7rtF5trYSghtdlhfs0HFL4cRKsdlWQfIjGy6LLAq0OOevFR-3TVIUkbvWdvqX312FbylKV9OnpnOswm4T0M6HiPZpW6Gc7D3v6ex/s1600-h/umbrella.gif"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWWHs4TZXYyZlrL_ediKunzzIbj9us0t-bA7o-X3Oa7rtF5trYSghtdlhfs0HFL4cRKsdlWQfIjGy6LLAq0OOevFR-3TVIUkbvWdvqX312FbylKV9OnpnOswm4T0M6HiPZpW6Gc7D3v6ex/s320/umbrella.gif" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5351223793040994370" /></a><br />Soarele n-a îndrăznit să se trezească. Încă doarme rătăcit sub plapuma căptuşită cu nori negri şi grei. Tot ce se aude e suspinul roţilor pe şoseaua în care se oglindesc şi case, şi pomi, şi chiar trecătorii grăbiţi, speriaţi parcă de binecuvântarea cerului. Plouă, dar nimic nu e întâmplător. Dacă zilele trecute îmi acopeream privirea de prea mult soare, în dimineaţa asta mi-a ascuns gîndurile sub un cer senin, numai al meu. O umbrelă mare, albastră.<br />Ca de fiecare dată, m-am oprit La Puiu, magazinul din capătul străzii Moara de Scoarţă, unde aproape zilnic lenevesc în jurul după-amiezei, aceleaşi feţe arse şi obosite. Beau bere odihnindu-şi oasele pe treptele strâmte. E un loc strategic, numai bun să-ţi clăteşti ochii cu întreaga mişcare de pe stradă. Da, şi bărbaţii bârfesc, însă o fac într-un mod mult mai subtil decât femeile. Acum am putut intra în alimentară fără să mă mai strecor printre ei şi fără să mă mai împiedic de privirile lor grele şi de gesturile la fel de ieftine precum băutura ce o ţineau în mână. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">„Vânzătoarea sobră” zâmbeşte</span><br /><br />Am intrat. M-a întâmpinat aceeaşi vânzătoare serioasă şi acelaşi miros obositor, de pâine veche şi legume ce stau ascunse pe un raft, la întuneric. E prea multă umbră. N-am observat vreo fereastră sau vreo gaură improvizată în perete. Lumina pătrunde în încăpere numai dacă uşa este larg deschisă şi dacă nu este înnorat, bine-nţeles. Altfel, „vânzatoarea sobră” va fi nevoită să aprindă becul şi tare mă întreb oare unde o fi ascuns... căci l-am căutat insitent cu privirea minute bune, însă nu l-am putut găsi. Locul ăsta e trist. Până şi mobilierul din lemn ce împrăştie un iz de „a fost o dată” te duce cu gândul la vechile cooperative, iar sticlele, câteva pungi şi nişte borcane, aproape că zac îngropate sub o pătură de praf. Acum îi înţeleg femeii seriozitatea sau poate lipsa de interes. Cum să zâmbeşti când stai mai bine de 10 ore într-un asemenea spaţiu şi nu doar o zi sau două, ci mereu, cel puţin cinci zile pe săptămână. <br />„Doamna sobră” este total opusă vânzătoarelor de butic, care zâmbesc şi se comportă ca şi nişte roboţi proiectaţi şi setaţi cu un singur program de „ Ce vă dau?”. Ea este altfel. Lipsită de accesorii şi de machiaj, purta o bluză simplă, roşie, în contrast cu înreaga ei prezenţă. De obicei nu zâmbea şi dacă rostea vreun cuvânt, era mai mult printre dinţi, de aveai senzaţia că nici nu te aude, ori că vorbeşti singur. Însă astăzi, în dimineaţa asta mohorâtă, când toţi erau nervoşi din cauza ploii, când am intrat în alimentară mi-a surâs de parcă cine ştie ce favor i-aş fi făcut intrând în mica alimentară. I-am zâmbit şi eu, căci mă simţeam datoare să-i răspund cu aceiaşi monedă, cu toate că nu-mi făcuse niciun serviciu, însă mi-a părut o femeie bună, în ciuda seriozităţii sale excesive. Poate că este sătulă de munca asta de rutină pe care o face, poate că este conştientă că deşi ar fi putut face mai mult decât atât, serviciul ăsta a fost singura posibilitate ce i-a fost la îndemână la un anumit moment dat. Poate că nu i s-a oferit şansa să treacă la un alt nivel sau poate că pur şi simplu aşa i-a fost soarta, să se ascundă după o tejghea, într-un butic întunecos şi monoton. N-am îndrăznit să-i aflu povestea, poate din teama ca nu cumva întreaga imagine ce mi-am format-o asupra ei să nu fie brusc sfărâmată şi sincer, faptul că mi-a amintit atât de mult de mama, mi-a dat un imbold să nu vreau să aflu... parcă ştiam că adevărata poveste nu e foarte departe de mine. <br />„Vânzătoarea sobră”, chiar şi în lipsa grimaselor, are o faţă expresivă, cu trăsături bine conturate. Nu are mai mult de 40 de ani şi nu are riduri, iar ochii încă îi sunt senini. Nu stă încruntată şi nici cu gura strânsă, nu aruncă priviri ascuţite şi nici nu te tratează de parcă n-ai exista. E o femeie serioasă, în adevăratul sens al cuvântului, o femeie simplă, dar îngrijită. <br />Când a mers la raft să-mi aducă pachetul de ţigări, mi-am dat seama că privită de la spate arăta de două ori mai tânără. Nu foarte înaltă, cu parul de culoarea vişinei putrede şi cu forme discrete, femeia pare să fi făcut sport în tinereţe, căci linia corpului aduce mult cu cea a unei gimnaste. <br /> Nu i-am observat verigheta. Fără culoare pe unghii şi fără urmă de metal pe degete, femeia m-a uimit cu un gest pe care nu l-am putut remarca la multe persoane şi mai ales la vânzătoarele de butic. Fiecare produs ce-i trecea prin palme rămânea parcă mângâit de atingerea fină a degetelor sale subţiri. Aş mai fi rămas acolo numai ca să urmăresc, să văd dacă mi s-a părut, ori dacă se comportă la fel cu fiecare obiect de pe raft sau dacă pur şi simplu se plictiseşte cândva de atât de multă afecţiune pentru nişte lucruri care n-au pic de spirit. Mi-am luat pachetul de ţigări şi am plecat mulţumindu-i. În urma mea, nu a rămas decât un zâmbet mânzgălit în colţul buzelor uscate şi ea, „vânzătoarea sobră”, care m-a făcut să înţeleg suspinul de pe strada Moara de Scoarţă...<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Umbrela norocoasă</span><br /><br /> M-am ascuns din nou sub cerul meu îngust, dar senin şi-am mai rămas câteva minute în faţă La Puiu, unde am fumat o ţigară. Acelaşi sfârâit de roţi grăbite pe şoseaua atinsă brutal de stropii mari, acelaşi miros de praf presărat cu o tăcută aromă de tei abia trezit din beţia frigului. E aproape 10 şi Moara de Scoarţă e pustie... mai zăbovesc puţin. Trag din ţigară de parcă nu mai am răbdare, mă tot foiesc şi brusc aud un glas blând şi totuşi puternic: „Nu sta în ploaie să-l aştepţi!” M-am întors surprinsă şi nici n-am apucat să schiţez vreun gest sau să rostesc două vorbe că femeia ce stătea în faţa mea îmi spune: „Aşteaptă-mă să cumpăr ulei. Am să te rog să mă duci până acasă sub umbrela ta, nu stau departe!” I-am zâmbit şi-am văzut-o cum intră La Puiu. Întotdeauna mi-au plăcut bătrânii şi uşurinţa lor de a aborda oamenii, n-aş fi crezut că cei 200 de mentri pe care urma să-i parcurg alături de bătrână se vor transforma în 60 de minute şi-o poveste.<br /> Doamna Silvia are aproape 70 de ani, dar nu pare mai în vârstă de 60. este o femeie tipică celor crescute în zonele de munte, înaltă şi sănătoasă, cu mâini puternice şi cu un păr bogat, prins atent într-un coc asemeni unui colac moldovenesc. Nu poartă batic şi nici nu se vopseşte, îşi duce parcă mândră povara timpului ce n-a evitat să cadă şi asupra ei. Pare o femeie veselă, ochii, gura şi obrajii parcă zâmbesc fără ca ea să se străduiască să schiţeze vreo grimasă. Azi era imbrăcată în verde. Pe sub pulovărul cu nasturi triunghiulari purta o cămasă albă din pânză topită, cu un imprimeu discret de un galben lămâi, iar în urechi avea o pereche de cercei tipică anilor 60, două clipsuri în formă ovală dintr-un material inoxidabil, ce susţinea fildeşul, în care era perfect sculptat un „S” şi un „M”. Acelaşi accesoriu îl purta şi la gât, la gulerul cămăşii, sub forma unei broşe... Nu trebuie să o cunoşti prea bine ca să-ţi poţi da seama că această femeie a fost crescută şi a dus o viaţă bună într-un mediu select. <br /> Am văzut-o coborând cu un aer boem, pe scările alimentarei. Pentru vârsta pe care o poartă cu mândrie se mişca destul de fâşneţ. Mi-a zâmbit din nou : „Hai draga mea. Văd că n-a venit, dă-mi braţul şi lasă-l pe el să te aştepte!”<br />Am luat-o şi pe doamna Silvia sub cerul meu senin şi am pornit în scurta călătorie de pe Moara de Scoarţă, unde era linişte. N-a fost nevoie să-i explic că eu, defapt nu-l aşteptam pe „el”, ci pe ea, căci povestea ce urma să mi-o spună avea să ajute în articolul ce trebuia să-l scriu. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Povestea iubirilor pierdute</span><br /><br /> M-a luat de braţ cu grijă şi parcă în atingerea umărului ei am simţit căldură şi dragoste...fără să o întreb, a început să-mi spună... o poveste:<br /><span style="font-style:italic;">Când te-am văzut aşteptând în ploaie, m-ai făcut să retrăiesc momente pe care le credeam de mult uitate. Acum 45 de ani, îl aşteptam în ploaie. Eram tineri şi noi eram studenţi, eu la Cluj, Matei la Timişoara, dar la fiecare sfârşit de săptămână ne întâlneam aici şi mergeam să ne plimbăm. Pe vremea aia nimic nu semăna cu ce este acum, era mai simplu, mai liniştit. Nu erau maşini, oamenii ieşeau din case... era frumos. În ziua aia ploioasă de septembrie l-am aşteptat zeci de minute. Şi-a venit într-un târziu, însă cu privirea plecată. Ştiam că avea să-mi spună ceva... O lăsase gravidă pe una din colegele lui. Şi pe vremea noastră se făceau petreceri unde tinerii, sub aburii alcoolului acţionau necugetat. I-am spus să meargă să o ia de nevastă, căci altceva nu era de făcut. Din ziua aia am plecat de pe strada asta şi nu l-am mai văzut , decât după foarte, foarte mulţi ani. Am mers la Cluj, unde mi-am terminat studiile şi după ce am primit un post la o şcoală generală, am cunoscut un bărbat extraordinar. Ne-am căsătorit destul de repede, dar n-a fost să fie. Când eram însărcinată în luna a 5-a am primit un telefon de la fabrica unde lucra soţul meu. Nu mi-au spus decât că a avut loc un accident şi că el a murit. Aveam 29 de ani şi un copil care nici măcar nu se născuse. Am vrut să mor în clipa aceea, dar parcă Dumnezeu mi-a dat puterea să merg mai departe. Am rămas în Cluj. <br />Până când Elena, fata mea nu a împlinit şapte ani, nu m-am mai întâlnit cu niciun bărbat. Era destul de greu să mă împart, însă, eram tânără, aveam nevoie de un ajutor, de un umăr pe care să mă pot sprijini. Din nevoia de a-mi găsi un soţ, devenisem prietenoasă şi poate mult prea comunicativă cu toţi bărbaţii ce-mi ieşeau în cale. Aşa l-am cunoscut pe Cornel. Era şofer pe autobuz. Stăteam de vorbă cu el de fiecare dată când veneam în vizită la sora mea, la Sibiu. După aproape un an de zile, aproape că se înfiripase ceva, aşa cum spuneţi voi tinerii astăzi. Fata mea îl plăcea, se înţelegeau chiar foarte bine. Era destul de galant pentru un şofer de autobuz şi era tare frumos. Avea parul negru şi pielea măslinie. Când îl priveam aveam senzaţia că stau lângă un hispanic. Ce buze cărnoase şi ce privire... nici nu era nevoie să-mi atingă mână, căci numai dacă se uita mai insitent spre mine, mă pierdeam cu firea. A fost frumos doi ani de zile, după care, brusc, s-a răcit. Nu mai venea atât de des la mine şi când venea, îşi bea cafeaua şi invoca pretextul că are o cursă. În nebunia mea de atunci, într-o zi, l-am urmărit. A intrat într-o casă, nu foarte departe de a mea, unde şi-a petrecut câteva ore bune. După ce-a ieşit am mai tras de timp, după care am bătut la uşă. Am rămas blocată. Era o femeie, mult mai tânără decât mine, incredibil de frumoasă, cu pielea albă şi cu un păr bogat, blond. Nu purta decât un capot de culoarea liliacului. Părea una din actriţele ce le vezi numai în filmele americane. I-am spus că sunt verişoara lui Cornel şi că îl caut. M-a invitat înăuntru foarte prietenoasă şi aşa am aflat, ca frumosul meu hispanic urma să se căsătorească peste nici 2 luni. Am plecat de la ea, pe de o parte mândră de curajul meu, căci el se putea întoarce oricând şi totodată dărâmată de minciuna în care singură începusem să mă scald. Din ziua aceea l-am părăsit şi mi-am jurat că toată atenţia mea va fi asupra Elenei. Mi-a luat mult timp să mă refac, ca şi femeie, să-mi pun în ordine gândurile şi dorinţele... dar am reuşit să merg mai departe.<br /> Când fata mea se pregătea să intre la liceu m-am hotărât să mă întorc la Sibiu, să-mi caut liniştea alături de oamenii dragi mie. Am evitat bărbaţii, deşi sora mea îmi tot spunea că Matei mă căuta mereu, mi-am văzut de şcoală şi de educaţia fetei mele. Mă resemnasem. Au trecut anii, Elena a cunoscut şi ea un bărbat, dar a avut noroc. E fericită şi are un băiat, mare, cred că aproape de vârsta ta...şi da, pe Matei nu l-am putut uita.<br /> Acum 20 de ani eram aici pe stradă, mă îndreptam spre casă. Ploua foarte tare, că abia puteai zări la doi paşi în faţa ta. Când m-am uitat mai atentă, cineva, sub o umbrelă neagră, stătea. Inima mi-a spus că era el. Matei. L-am chemat în casă. Trecuseră atât de mulţi ani şi totuşi parcă întâmplarea din ploaie se petrecuse ieri, însă acum amândoi eram mai plini de griji, mai serioşi mai pătaţi de timp. Însă privirea şi părul lui erau la fel. Purta un costum frumos, o cămasă albă cu dungi fine albastre şi o cravată de culoarea mării. Purta barbă. Mi-a povestit că divorţase şi că m-a căutat mult timp după plecarea mea. După câteva ore de povestit a scos din buzunar un săculeţ în care avea un inel din argint, inelul pe care şi-ar fi dorit atât de mult să-l port. <br /> Din acea zi am continuat să ne vedem, să povestim, să ne plimbăm însă amândoi eram mult prea obosiţi de iubiri şi de încercări pentru a începe împreună o viaţă nouă. Mi-a fost ruşine de fata mea să fac pasul acesta... şi m-am gândit că e deja mult prea târziu, ca la 55 de ani, să începi o viaţă nouă. Astăzi îl mai văd uneori, când ni se face dor să mai fim tineri... dar el e bolnav, nu prea mai poate vorbi, însă merg la el şi îi citesc. Îi plac romanele poliţiste.</span><br /> Doamna Silvia s-a oprit brusc din povestit. Am văzut-o cum îşi scoate subtil batista să-şi şteargă lacrimile. Deşi nu am mai întâlnit-o până acum, m-am simţit atât de apropiată de ea, încât mi-am permis să o strînd în braţe. Acum am înţeles de ce nu m-a lăsat să aştept singură în ploaie şi de ce a vrut să o conduc până acasă, deşi avea umbrela în geantă. <br />Se spune că fiecare loc are o poveste, o istorie aparte şi că fiecare lucru ce se ascunde în spatele lui păstrează secretul, misterele şi mirosul acestuia. La fel se întâmplă şi în cazul oamenilor, care de cele mai multe ori îşi poartă neobservate măştile... mai mult sau mai puţin colorate.<br />Moara de Scoarţă este unul din acele locuri care, dincolo de linişte şi de porţile închise, se ascund suflete... care au o poveste.<br /> <br /><br /><br /><object width="448" height="46"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/Alhambra/3aae867aa7cded.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Alhambra/3aae867aa7cded.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="46"></embed></object><br /><strong>Led Zeppelin - The Rain Song</strong><br />Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-8319669031968323492009-06-18T00:45:00.005+03:002009-06-18T00:58:57.372+03:00...<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_-nyupw6njZWBlK4xGJ5Qt7vDgvBRC-_LjVhHP2aOvCRVdk4oiPK8TNJd6_4SWaNZKgtX9J9OAoN2kRkebcBszrIUR1mJmjPWv-Dsv8fk5Jn4nL_hyFzv5M9-CrYGlFSa9vs90PmAP_mW/s1600-h/ferestre.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 155px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_-nyupw6njZWBlK4xGJ5Qt7vDgvBRC-_LjVhHP2aOvCRVdk4oiPK8TNJd6_4SWaNZKgtX9J9OAoN2kRkebcBszrIUR1mJmjPWv-Dsv8fk5Jn4nL_hyFzv5M9-CrYGlFSa9vs90PmAP_mW/s320/ferestre.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5348418702177038882" /></a><br /><br /><span style="font-weight:bold;"><a href="http://sufletamar.blogspot.com/2008/07/indiferena-este-esena-inumanului.html">La fiecare geam deschis creşte o floare!</a></span><br /><br /><br /><object width="448" height="46"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/albisicornel/e0dce12ed095a4.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/albisicornel/e0dce12ed095a4.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="46"></embed></object><br /><strong>Vama Veche De Ce</strong><br />Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-64821438657783399372009-06-14T22:12:00.006+03:002009-06-14T22:29:49.864+03:00Nu sunt orb!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiV9peo6hzivn75spTtCUT1KuEPadpcc6MNZsNuLRxrZ44OCeSMp27uSn6lOumqlKtlB8NLKq4LnsLruQY8E2fKFO7FzcBbOxcJRNY0u89fgyMyZVhMW_Gp0Am1gzcHipet523y7qVxR5Lp/s1600-h/blindness.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 214px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiV9peo6hzivn75spTtCUT1KuEPadpcc6MNZsNuLRxrZ44OCeSMp27uSn6lOumqlKtlB8NLKq4LnsLruQY8E2fKFO7FzcBbOxcJRNY0u89fgyMyZVhMW_Gp0Am1gzcHipet523y7qVxR5Lp/s320/blindness.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5347265612111783970" /></a><br /><br />M-am scuturat de vise,<br />m-am lepădat de soare...<br />Am adunat toţi norii<br />S-audă chiar şi zeii, <br />amara mea strigare!<br />Tăcut mi-am închis ochii,<br />Şi-am rupt din mine viaţa.<br />Timid se nasc fiorii,<br />Că-n suflet e doar gheaţa.<br /><br />Acum nu văd nimic,<br />m-am transformat în umbră.<br />Plutesc în gol şi caut...<br />ecoul fără urmă!<br />Şi-am strigat furtuna,<br />Cu-al ei glas, să-mi spună...<br />Că nu sunt orb, că nu-s nebună,<br />Că nu visez şi nu-s nici umbră!<br /><br /><br /><object width="448" height="46"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/zip3gork/c9baa38f229970.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/zip3gork/c9baa38f229970.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="46"></embed></object><br /><strong>rammstein-nebel</strong><br />Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-7720123596668474792009-06-13T11:50:00.003+03:002009-06-13T11:59:27.203+03:00Tu poţi...<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5AFqogbaoCSV-XRmPpdenNJ2ebWTLfg1GQPqh_OxiKtEtyxesw-U5nN1OyLbe6Q3e40PtBOcLXVBeO0pHLEvcb-yzFAMujC5ujSYdBFXBbB7e-uLiVE7jmhBjk547N3_5EvnlotxcAC-J/s1600-h/picture+342.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 134px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5AFqogbaoCSV-XRmPpdenNJ2ebWTLfg1GQPqh_OxiKtEtyxesw-U5nN1OyLbe6Q3e40PtBOcLXVBeO0pHLEvcb-yzFAMujC5ujSYdBFXBbB7e-uLiVE7jmhBjk547N3_5EvnlotxcAC-J/s200/picture+342.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5346733519267349266" /></a><br /><br /><br />Tu poţi să vezi în mine<br />Cuvinte ce n-au glas,<br />Tu ştii să-mi numeri paşii<br />Când urma-i tot ce-a mai ramas.<br /><br />De sufletu-mi e plin de spaimă<br />Şi ochii-ntunecaţi de gol,<br />Tu ştii să-mi ocroteşti în taină,<br />Gândurile ce n-au somn.<br /><br />Ascuns,<br />eu pot să văd în tine,<br />un „eu”, abia născut...<br />Tu poţi şi vrei să vezi în mine...<br />Un suflet, nu un om pierdut.<br /><br />Tu poţi...<br /><br /><br /><object width="320" height="275"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/video/sylvia/f561207440eea7/0xe9eff4.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/video/sylvia/f561207440eea7/0xe9eff4.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="320" height="275"></embed></object><br /><strong>Groove Armada - My Friend</strong><br />Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-20652555743329754372009-06-10T16:25:00.005+03:002009-06-10T17:19:01.499+03:00Vis pierdut<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvAy0Ms1z1FXqvAU0eG3-XbwPW39jO5lIeADJeOdM2lf_EnyQRtdyZlN9TkNwyq3nzkDanWWxxw9mAkcul9l-_DJjAkrYZIDgS3RJe7o6-U06IHz1QX-UA8y9jOYbPnjyPfpqwpR3x5nF1/s1600-h/eternal_embrace_513x600.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 274px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvAy0Ms1z1FXqvAU0eG3-XbwPW39jO5lIeADJeOdM2lf_EnyQRtdyZlN9TkNwyq3nzkDanWWxxw9mAkcul9l-_DJjAkrYZIDgS3RJe7o6-U06IHz1QX-UA8y9jOYbPnjyPfpqwpR3x5nF1/s320/eternal_embrace_513x600.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5345690401204435554" /></a><br /><br /><br />Te-am aşteptat în vis...<br />Mă dezbrăcai de ploaie,<br />mă înveleai în fum...<br />mă dezgoleai de simţuri,<br />mă presărai cu scrum.<br /><br />Şi te-am găsit visând...<br />Acoperit cu praf şi sărutat de vânt,<br />Dezvelit de mine, cu gându-n gând...<br />Ţi-am desenat conturul şi ţi-am rostit uşor:<br />„Spală-mi sufletul...acoperă-l cu dor!<br />Din seara asta...jur... nu-mi pasă c-am să mor!”<br /><br />Şi-a fost un vis.<br />Visam...visând...o mare,<br />cu ape tulburi, sufocaţi de fum...<br />Dar ne-am trezit... pierduţi pe drum,<br />eram orbi... vedeam doar sare.<br /><br /><br /><object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/cBeqwAzsneg&hl=en&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/cBeqwAzsneg&hl=en&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-56066601728834256922009-05-28T01:57:00.006+03:002009-05-28T02:34:08.693+03:00Caută-mă!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://thumbs.dreamstime.com/thumb_11/1116348690ZDgt1n.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 320px;" src="http://thumbs.dreamstime.com/thumb_11/1116348690ZDgt1n.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Caută-mă-n iarbă...<br />caută-mă-n vânt!<br />Caută-mă-n soare...<br />caută-mă-n gând!<br />Caută-mă-n ploaie...<br />caută-mă-n nori!<br />Caută-mă-n ale inimii bătăi...<br />Caută-mă-n lacrima ce-mi mîngâie obrazul ars de soare.<br />Caută-mă-n vântul cald de mai, presărat în noi.<br />Caută-mă-n nopţile pictate cu vise de vară...<br />Caută-mă-n cerul desenat cu nori.<br /><br />În palmă-am aşezat <span style="font-weight:bold;">doi</span> fluturi.<br />Caută-mă-n marginea aripilor lor...<br />Prinde-mă de mână şi nu mă lăsa să mor!<br />Acum...suntem <span style="font-weight:bold;">doi</span>!<br /><br /><script type="text/javascript" language="javascript" src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Luminita2007/eb373900ca09aa"></script><script type="text/javascript" language="javascript">show_eb373900ca09aa(448, 46);</script> <br /> <br /><strong>BEETHOVEN - Clar de luna</strong> <br />Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5700746002806235114.post-29720633872390805532009-05-24T17:02:00.001+03:002009-05-24T17:06:29.049+03:00Fragmente<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKA0Tp4MulmQvWLmTplayu13hDUE-QFXmb44YrTFZu9VE0f2TMTSBp6eFuFa4NhJtGzYppakh2blLpAGMBbU_HGvbK1W3zDsCuswtkX5p_qMwjtFXbRc0oxWCsuouKaVh0T4PHfr62Ryur/s1600-h/the+futur+is+mine.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 172px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKA0Tp4MulmQvWLmTplayu13hDUE-QFXmb44YrTFZu9VE0f2TMTSBp6eFuFa4NhJtGzYppakh2blLpAGMBbU_HGvbK1W3zDsCuswtkX5p_qMwjtFXbRc0oxWCsuouKaVh0T4PHfr62Ryur/s200/the+futur+is+mine.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5338999401731003954" /></a>
<br />
<br /><span style="font-weight:bold;">Tonotil-N</span></span> tonifică organismul, stimulează apetitul, înlătură oboseala fizică şi psihică, combate surmenajul, elimină stressul şi ajută la recuperare după intervenţii chirurgicale şi în convalescenţă. <span style="font-weight:bold;">Tonotil-N</span> procură organismului doza zilnică necesară de substanţe esenţiale generative şi acţionează biologic. <span style="font-weight:bold;">Tonotil-N</span> poate fi administrat cu siguranţă la copii, adulţi şi la persoanele vârstnice deoarece nu are contraindicaţii şi efecte secundare; este un produs de <span style="font-weight:bold;">maximă siguranţă</span>.
<br /> Nu există contraindicaţii! Personal sunt extrem de mulţumită de rezultatul lui! Aştept păreri!
<br />
<br /> <span style="font-weight:bold;">Tonotil + Soare</span> = <span style="font-weight:bold;">?</span>
<br />
<br /> Zidul din mine s-a rupt şi odată cu el, cascade de sentimente şi gânduri al căror gust aproape că-l uitasem s-au revărsat asupra mea.
<br />DA! Azi simt cum fiecare parte din mine, fiecare muşchi al feţei şi fiecare miligram de sânge s-a focalizat într-un singur punct: buzele. Zâmbesc! Soarele, la rândul lui îmi zâmbeşte şi topeşte iceberg-ul din jurul sufletului. L-am luat de mână şi-am pornit într-o scurtă călătorie printre oameni. Am întors clepsidra ca timpul să nu mai treacă, să mă pot bucura mai mult de această clipă, pe care am imortalizat-o. M-am ascuns într-un tablou viu colorat unde au loc doar soarele şi o mână de copii, care cunosc Secretul!
<br /> Aici nimeni nu e trist... zâmbesc... ne-am unit braţele şi e atât de bine!
<br />Vino cu mine, nu te mai ascunde! Nu-ţi mai întuneca privirea şi fruntea! Zâmbeşte-le copiilor, zâmbeşte-ţi ţie! Feel the sun... and then... feel me! I'm here!
<br />
<br /> <script type="text/javascript" language="javascript" src="http://embed.trilulilu.ro/audio/amonica/b0c2783c4c9164"></script><script type="text/javascript" language="javascript">show_b0c2783c4c9164(448, 46);</script> <br /> <br /><strong>Jason Mraz - Lucky</strong> Fata cu nisipulhttp://www.blogger.com/profile/07649756971079178047noreply@blogger.com2