"Life it seems will fade away
Drifting further everyday
Getting lost within myself
Nothing matters no one else.
I have lost the will to live
Simply nothing more to give
There is nothing more for me
I need the end to set me free..."
Fade to Black- Metallica
Ai dispărut brusc...şi simt că nici nu ai existat în viaţa mea, iar toate sentimentele ce ne legau nu au fost decât un soi de beţie scurtă. Şi dacă mă gândesc bine, chiar şi puţinele amintiri pe care le am alături de tine nu au fost decât nişte imagini pe care mintea mea le-a proiectat din nevoia de a avea un comfort... mai mult sau mai puţin emoţional.
Hmm... astăzi mă simt singură ( ha ha ha am spus ceva nou? ) şi tot acest episod care se repetă din ce în ce mai des în ultima perioadă mă face să mă compar fie cu o plajă pustie...fie cu o gară dintr-un sat uitat de lume. Exagerez!
Mă întreb de ce oare nu apari măcar o secundă, să-mi confirmi că exişti...să-mi spui ce nu mi-ai spus vreodată...să mă amăgeşti iar şi iar cu vorbe otrăvite...
De ce nu mă cauţi...
Merg inainte...dar de data asta nu am să-mi mai întorc privirea... Am decis să nu mai regret nimic din ceea ce fac, dar nu fac nimic...stau şi simt că mă descompun. Fiecare părticică din mine se sfărâmă de dor şi de agonie...
Am nevoie de tine, dar tu nu simţi, nu auzi, nu vezi...nu exişti...
Azi mi-am luat inima în dinţi şi m-am hotărât să te omor cu mâna mea. Şi-am să te îngrop pe malul mării, să fiu sigură că odată ce fiecare val se va izbi de ţărm...ai să dispari definitiv...în larg. Şi totuşi, dacă mă gândesc mai bine, totul e în zadar...căci...aceleaşi valuri furioase... mi te vor aduce...inapoi, de fiecare dată, sub o altă mască, într-un alt decor, dar în esenţă, acelaşi... (Va continua)
Hmm... astăzi mă simt singură ( ha ha ha am spus ceva nou? ) şi tot acest episod care se repetă din ce în ce mai des în ultima perioadă mă face să mă compar fie cu o plajă pustie...fie cu o gară dintr-un sat uitat de lume. Exagerez!
Mă întreb de ce oare nu apari măcar o secundă, să-mi confirmi că exişti...să-mi spui ce nu mi-ai spus vreodată...să mă amăgeşti iar şi iar cu vorbe otrăvite...
De ce nu mă cauţi...
Merg inainte...dar de data asta nu am să-mi mai întorc privirea... Am decis să nu mai regret nimic din ceea ce fac, dar nu fac nimic...stau şi simt că mă descompun. Fiecare părticică din mine se sfărâmă de dor şi de agonie...
Am nevoie de tine, dar tu nu simţi, nu auzi, nu vezi...nu exişti...
Azi mi-am luat inima în dinţi şi m-am hotărât să te omor cu mâna mea. Şi-am să te îngrop pe malul mării, să fiu sigură că odată ce fiecare val se va izbi de ţărm...ai să dispari definitiv...în larg. Şi totuşi, dacă mă gândesc mai bine, totul e în zadar...căci...aceleaşi valuri furioase... mi te vor aduce...inapoi, de fiecare dată, sub o altă mască, într-un alt decor, dar în esenţă, acelaşi... (Va continua)
5 comentarii:
e greu sa uiti o iubire care candva era totul,e greu sa uiti persoana care candva era totul..insa tot aceasta iubire te face mai puternica:).ai grija de sufletul tau>:D<
cine esti?existi?un nr.de tel.?
Mă regăsesc in tot ce scrii.
Foarte frumos iti exprimi sentimentele si trairile , mult succes in continuare :*
Desi te inteleg...nu pot sa-ti spun decat ca gresesti. Sufletul tau merita sa fie fericit, iar cheia pentru asta e doar la tine nu la altii. Cand ai sa ai puterea sa nu ti-l mai chinui cu atatea dureri, ai sa vezi din nou soarele. Poate nu va fi asa cum il vrei tu. Poate nu va straluci chiar atat de tare. Dar va straluci. Si va fi al tau. Iar asta conteaza cel mai mult in viata. Sa ai soarele tau. Restul sunt doar bagaje...mai grele, mai usoare, dar atat: bagaje. Ai incredere si rabdare, asa cum am vazut ca ti s-a mai spus la un alt post. Sa-ti fie bine iti doresc. Pentru ca meriti!
Trimiteți un comentariu