Secundele si degetele obosite
se scurg ca o umbra prin clepsidra vremii.
Stropi de lumina printr-un geam prafuit
Iti mangaie obrazul galben si ud.
O panza de paianjan si un copil speriat
Urla in tacere ...si-alearga nemiscat.
Te priveste cu ochi machiavelici
si buze crapate de vant pustiu.
Iti sopteste cuvinte mute...
Te indeamna sa-l asculti...
dar tu taci si nu vezi.
Esti un orb mut care nu aude si nu simte...
Esti chemarea unui gand fara inceput si lipsit de final
Esti Tu...dar Tu, cine esti?
2 comentarii:
Ce mult ma regasesc in cuvintele tale si in felul tau de a aborda,a scrie lucruri.Imi place.Sa nu te lasi!Imi aduci aminte de cineva foarte drag mie cu care impartasesti stilul.Culmea?Chiar a terminat jurnalistica:)
Iti multumesc... cuvintele tale mi-au dat incredere. Sunt fericita cand vad ca inca mai exista oameni...sensibili!
Trimiteți un comentariu