M-am regăsit din nou, într-o gară. Aştept.
Doar vântul şi câteva gunoaie rătăcite de-a lungul peronului murdar dau contur decorului ăsta, desprins parcă dintr-o dramă poloneză.
Trenul refuză să mai apară... dar încă nu mi-am pierdut răbdarea.
Nu ştiu încotro merg, ştiu doar că vreau să evadez din liniştea asta surdă. Mă întreb cât drum mi-a mai rămas până când voi putea scăpa din locul ăsta morbid.
Nu mai vreau gări goale, cu himere şi umbre de siluete, pe care doar mintea mea le conturează, ci una animată de chipuri... care nu se sfiesc să mă privească... zâmbitor.
Respir toamna prin toţi porii. Expir otravă căci simt cum fiecare adiere de gând bun... mă repugnă...
Simt cum îmi duc existenţa sub un glob imens din care nu mai pot ieşi. Orice gest, orice mişcare aş face nu e decât o altă pagină pe care o răsfoiesc fără să-i mai citesc conţinutul.
"Să evadez.... libertate... să simt cum vântul îmi numără haotic şuviţă cu şuviţă".
Sunt lucruri pe care nu mulţi le înţeleg, dar nu mai am nicio aşteptare, nicio dorinţă şi nici măcar vreun gând care să mă facă să-mi doresc să fiu înţeleasă.
Nu vreau decât să-mi trăiesc visul, exact aşa cum este el, fără detalii inutile. Fără jocuri, fără reţineri sau obstacole.
"Mai e puţin...", îmi şoptesc miile de gânduri care nu-mi dau pace noapte de noapte.
Am adunat toate energiile negative şi le-am răsfrânt asupra mea de parcă am uitat că numai eu mă pot ajuta să scap întreagă din toată mizeria asta.
Acum nu-mi mai doresc decât să-mi pot ucide gândurile.
Vreau să uit tot ce-am pătimit. Aş vrea să uit pentru o clipă că exist... şi totodată, ai să-mi spui că e o redundanţă... dar aş vrea să uit ... că vreau să uit!
Doar vântul şi câteva gunoaie rătăcite de-a lungul peronului murdar dau contur decorului ăsta, desprins parcă dintr-o dramă poloneză.
Trenul refuză să mai apară... dar încă nu mi-am pierdut răbdarea.
Nu ştiu încotro merg, ştiu doar că vreau să evadez din liniştea asta surdă. Mă întreb cât drum mi-a mai rămas până când voi putea scăpa din locul ăsta morbid.
Nu mai vreau gări goale, cu himere şi umbre de siluete, pe care doar mintea mea le conturează, ci una animată de chipuri... care nu se sfiesc să mă privească... zâmbitor.
Respir toamna prin toţi porii. Expir otravă căci simt cum fiecare adiere de gând bun... mă repugnă...
Simt cum îmi duc existenţa sub un glob imens din care nu mai pot ieşi. Orice gest, orice mişcare aş face nu e decât o altă pagină pe care o răsfoiesc fără să-i mai citesc conţinutul.
"Să evadez.... libertate... să simt cum vântul îmi numără haotic şuviţă cu şuviţă".
Sunt lucruri pe care nu mulţi le înţeleg, dar nu mai am nicio aşteptare, nicio dorinţă şi nici măcar vreun gând care să mă facă să-mi doresc să fiu înţeleasă.
Nu vreau decât să-mi trăiesc visul, exact aşa cum este el, fără detalii inutile. Fără jocuri, fără reţineri sau obstacole.
"Mai e puţin...", îmi şoptesc miile de gânduri care nu-mi dau pace noapte de noapte.
Am adunat toate energiile negative şi le-am răsfrânt asupra mea de parcă am uitat că numai eu mă pot ajuta să scap întreagă din toată mizeria asta.
Acum nu-mi mai doresc decât să-mi pot ucide gândurile.
Vreau să uit tot ce-am pătimit. Aş vrea să uit pentru o clipă că exist... şi totodată, ai să-mi spui că e o redundanţă... dar aş vrea să uit ... că vreau să uit!
12 comentarii:
Superbă piesa ”Broken” de la Lifehouse,îi ascult și eu cu mare drag...:)
Un blog frumos.
Multumesc de apreciere
M-a miscat ... Frumos. Felicitari
drum bun...
Ce-mi place.. :) Felicitari
Alaturi de gandurile tale ma regasesc
"Mai e putin"...putin pana knd? A uita e o solutie?
Uneori avem nevoie de liniste, de un loc in care sa evadam,sa ne incarcam bateriile! Un strop de speranta nu strica, dar desi ciudat, gandurile negre imi strik ziua,nu-mi dau voie sa ma bucur, si uit, uit ce vreau,ce-mi place, si deviez de la curs!
recomand lifehouse storm,blind, take me away. incatat sa-ti citesc randurile!
Interesanta viziune dar, poate ca daca am impartatsi gandurilre nu ar mai fi atat de dureros...Intr-adevar ca i-am putea rani pe cei din jur dar cred ca cei care sunt cu adevarat acolo nu vor fi raniti ci din potriva, poate ne vor putea ajuta...sau cel putin sper.
Toate bune.
Pace
P.S. Foarte fain blog-ul
Scrii extraordinar de bine, de profund, insa putin cam trist. As vrea sa ne spui mai multe despre tine, fara cuvinte pompoase, doar tu....spune-ne ce te bucura, ce te intristeaza, ce te face sa razi, sa plangi. impartaseste-ne mai multe despre tine, te rog. Sunt curioasa cum este omul adevarat din spatele acestor postari atat de profunde
Multumita Dianei...te-am gasit. Te cautam de mult. Am sorbit fiece cuvant. Nu voi face aprecieri inca. Nu te cunosc destul dar te imbratishez.
Gabriel
Q: De ce ma cautai? Si acum ca m-ai gasit... ?
A: E impropriu spus ca te cautam. Am gresit putin. Cautam exprimarea ta, emotiile tale, cred ca ceva din mine cauta ceva tu aveai si ai de oferit. Acum ca te-am gasit, voi incerca sa ma bucur de fiecare cuvant spus (scris) de tine si negasit de mine. Simt o umbra de agresivitate in intrebarea ta. As vrea sa ma contrazici. As mai vrea sa am posibilitatea de a discuta cu tine, dar pe un canal mai utin public. nu am nic de ascuns insa i-as plictisi pe ceilalti cititori ce probabil se asteapta la alt gen de comentarii.
Trimiteți un comentariu