Suntem egoişti!

Nu mai suntem atenţi la ce facem şi la ce rostim. Cuvintele au devenit valuri de ceaţă care pier o dată cu noaptea. Ne comportăm precum roboţii, acele mecanisme prost create. Pentru noi, nu finalitatea actelor e importantă şi necesară, ci momentul prezent, care nu oferă decât o imagine iluzorie a "ceva" ce într-un final se dovedeşte a fi un lucru egoist, un păcat de care nu ne mai putem lepăda.
Cuvintele dau năvală precum cascadele de munte. Sunt reci şi tăioase. Lasă un gust, un iz şi-o amintire care îngheaţă orice zâmbet şi privire...egoism...
Azi, cuvintele nu mai au acea sevă mieroasă, acel gust de dulce surâs al unei copile pure şi lipsită de orice gri. Azi au adevenit apăsătoare şi tendenţioase... credem că ne-am maturizat. Complicăm lucrurile fără să ne dăm seama şi tot ce reuşim să facem e să îngreunăm propria ascensiune în rândul "celor mari".
În zadar ne străduim să exprimăm idei şi sentimente care...pentru majoritate nu sunt decât banalităţi. Nu avem timp să regretăm şi totuşi o facem. Nu avem timp să privim înapoi şi totuşi trăim în trecut, ne hrănim cu amintiri şi ecouri... ne pătăm sufletul şi îmbătrânim...
Suntem mici printre cei care se cred mari...suntem slabi printre cei care se văd puternici! Suntem doar o mână de nisip presărat cu grijă pe scena vieţii...

*Fotografie realizată de Dee.

Întrebare: Ce este fericirea? (need help)

Aseară n-am putut să adorm prea uşor... m-am tot foit pe o parte şi pe cealaltă. Cu toate astea, mă simţeam destul de bine... parcă-mi vedeam colţul buzelor uşor ridicat. M-am ridicat brusc şi m-am gândit că n-ar strica să-mi arunc privirea în dicţionar... să văd ce definiţie au găsit "prea luminaţii" din cadrul Academiei... pentru banalul termen *fericire*.
So...
FERICÍRE, fericiri, s.f. 1) Stare de mulţumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacţie deplină.
Scurt şi la obiect... fără prea mare polologhie...doar că esenţa se învârte în jurul cuvântului "deplină".
Hmmm... e destul de ambiguu... cum poţi oare să calculezi sau să măsori acest "deplin"? Cum oare poţi să-ţi dai seama că ai atins "apogeul deplinului" ? Mă tot gândesc că poate au inventat şi eu nu ştiu vreun ¤fericirometru¤ care funcţionează pe acelaşi sistem ca termometrul şi barometrul numai că în loc de mercur are sânge, care atunci când ajunge la o temperatură destul de ridicată te avertizează că scopul e atins : te aflii într-o stare de mulţumire sufletească deplină! ...Parcă suntem roboţi... WAKE UP PEOPLE!
E ca şi cum... starea de fericire ar fi o nevoie fiziologică precum foamea, setea, somnul şi aşa mai departe, de parcă te poţi opri din gustat şi să-ţi continui porţia mai târziu... Fericirea e acum! aici! Nu cred că există om care să se fi săturat vreodată de bine sau de această stare de "mulţumire sufletească"... poate doar... masochiştii, dar până şi ei au fericirea lor.
Aşadar... cred că definiţia asta nu e altceva decât o lingură de gem aruncată aşa in grabă pe o felie de pâine... dar c'est la vie!
Într-adevăr... fericirea e simplă şi extrem de subiectivă. Este de greu să îi găsim o definiţie standard... pentru că, în ciuda faptului că suntem oameni... şi avem aceleaşi sentimente, modul în care le percepem şi le aprofundăm este total diferit.
N-am să presupun ce înseamnă fericirea pentru ceilalţi... ci am să vă spun ce înteleg eu prin aceste 8 litere F E R I C I R E!
Când mă gândesc la fericire, mă gândesc la NIMIC... Mereu am avut surpriza să descopăr că toate lucrurile care-mi oferă această "stare de mulţumire sufletească deplină" apar ...o să râdeţi... dar din Nimic! Satisfacţie deplină am atunci când iau un examen... dar asta nu înseamnă că sunt fericită...
Zâmbesc... ce stupid, numai vorbind despre fericire, deja mă simt extraordinar de bine... Puteţi încerca şi voi... gândiţi-vă de unde apare fericirea voastră... şi apoi... spune-ţi-mi şi mie, poate aşa o să putem da o altă definiţie ... una mai zemoasă, nu atât de uscată şi râncedă!

Pentru mine:

Fericirea e ... simplă.
miros şi gust.
culoare şi zgomot.
faţa alintată de soare.
vântul ascuns printre şuviţe.
nisipul mângâiat de tălpile goale.
o îmbrăţişare răsplătită cu un zâmbet.
în toate lucrurile pe care iubeşti să le faci ori să le priveşti.
Pentru voi : ?