M-am scuturat de vise, m-am lepădat de soare... Am adunat toţi norii S-audă chiar şi zeii, amara mea strigare! Tăcut mi-am închis ochii, Şi-am rupt din mine viaţa. Timid se nasc fiorii, Că-n suflet e doar gheaţa.
Acum nu văd nimic, m-am transformat în umbră. Plutesc în gol şi caut... ecoul fără urmă! Şi-am strigat furtuna, Cu-al ei glas, să-mi spună... Că nu sunt orb, că nu-s nebună, Că nu visez şi nu-s nici umbră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu