M-am scuturat de vise, m-am lepădat de soare... Am adunat toţi norii S-audă chiar şi zeii, amara mea strigare! Tăcut mi-am închis ochii, Şi-am rupt din mine viaţa. Timid se nasc fiorii, Că-n suflet e doar gheaţa.
Acum nu văd nimic, m-am transformat în umbră. Plutesc în gol şi caut... ecoul fără urmă! Şi-am strigat furtuna, Cu-al ei glas, să-mi spună... Că nu sunt orb, că nu-s nebună, Că nu visez şi nu-s nici umbră!
Te-am aşteptat în vis... Mă dezbrăcai de ploaie, mă înveleai în fum... mă dezgoleai de simţuri, mă presărai cu scrum.
Şi te-am găsit visând... Acoperit cu praf şi sărutat de vânt, Dezvelit de mine, cu gându-n gând... Ţi-am desenat conturul şi ţi-am rostit uşor: „Spală-mi sufletul...acoperă-l cu dor! Din seara asta...jur... nu-mi pasă c-am să mor!”
Şi-a fost un vis. Visam...visând...o mare, cu ape tulburi, sufocaţi de fum... Dar ne-am trezit... pierduţi pe drum, eram orbi... vedeam doar sare.
Insomnia e un raspuns normal la o lume in care ne dorim sa terminam un lucru pentru a ne apuca de urmatorul. Nu mai am somn de foarte mult timp. Dorm...pentru ca trebuie... nu pentru ca as simti nevoia...dar de ce v-ar interesa pe voi lucrul asta? Mai bine va las doar cateva versuri... pe care sa le rumegati cand aveti timp...si chef!
"Oasele singuratice nu se pot odihni noptile... Iar lacrimile batranilor au secat. Cand ei suspina, Toamna plange cu roua".
De vazut neaparat The Machinist- un film incredibil de bun!