Se scurg printre raze, culori violet
Si totul se stinge...in visul incert.
Alerg o fantasma pe drumul tacut
Ma vad prizoniera-ntr-un negru mormant.
Prin valuri m-asteapt-o sirena plangand
Sa-mi spuna ca totul nu-i decat scrum.
Si cad din stele ingeri sufland
Sperante desarte ce vin ca un fum.
Si poarta pe brate o neagra naluca
Vor s-o ingroape, departe s-o duca,
Dar ei nu-si pleaca privirea cea rece
Spre-oceanul ce plange, dorind sa se-nece.
Naluca ma vede si trece prin mine
Cu volbura dulce dorind sa se-nchine.
Dar eu nu o vad...si totul dispare
Visul sperantei...cosmarul apare!
Un comentariu:
Fericirea?! Greu raspuns, e foarte variata notiunea, depinde de tipul omului si de asteptarile lui!
O redau in varianta mea! Acel sentiment venit din lucruri marunte, dintr-un kinder, o plimbare, sau un suras in miez de noapte,o stare de bine, din kre nu vrei sa mai ies, si sa raman asa pana ma plictisesc! Cand obtii ce vrei, prin multa munca! Cand gasesti ceva sa-ti placa,sau pe cineva! Dar uneori uitam ce avem, si plecam cu sorcova spre tristete, doar pentru ca vrem, tot de noi depinde cum sa facem pasul spre aer!
Trimiteți un comentariu