28 aprilie 2009

Suspin nisip



1, 2, 3...20, 21, 22... 45, 46, 47... respir şi număr paşii care-au mai rămas până când umerii noştri nu vor mai avea acelaşi ax. Suspin. Aştept într-o gară uitată de lume şi timp , sub un nor greu de amintiri fără contur. Vântul se ceartă cu părul meu iar eu mă lupt cu soarele căci nu mă lasă... să te privesc, dar bine face.
El ştie că tu nu eşti decât o himeră. Dacă privirile noastre s-ar întâlni m-aş rătăci din nou în intunericul pe care îl emani. Suspin. Te-ai întors la mine fără să mă întrebi măcar dacă îmi doresc să revăd trecutul, dar aşa cum ai venit, aşa ai şi plecat...lăsându-mi doar gustul amăgirii că ar putea exista din nou "noi". Te văd cum dispari pe drumul fără margini pe care trec zilnic mii de suflete...
Aud şuierat de tren...şi suspin...
Acum, gândurile îmi aleargă prin labirintul inimii crude.
Lacrimile-mi s-au transformat în mlaştina din care sentimentele nu mai pot scăpa.
Zadarnic se chinuie să scoată la iveală palmele zdrobite din haosul evadării.
S-au înecat în dorinţe deşarte, speranţele au apus odată cu soarele sub norii grei de plumb.
şi noaptea se lasă peste timp... şi timpul se lasă peste noi...
Suspin... singurătatea ne-a părăsit, dar eu râd cu lacrimi prin ochii trişti.
Mâine am să mă întorc la locul unde...sufletele îşi agaţă de trup amintirile cu iz de alge...Mâine am să mă întorc la locul unde încă mai există "noi"...
Mâine am să redevin...fata nisipurilor... Suspin...

27 aprilie 2009

Sărut ucis



Caut în ruinele sărutului tău
dar nu-ţi găsesc buzele.
Sunt risipite în vântul rece al nepăsării...
Şi totuşi vreau să le-ntâlnesc...
să mai simt a mia oară otrava trecutului.
Acum alerg în urma lor, a tainicelor nopţi,
le ascult, le vreau înapoi
Însă totu-i mult prea tragic...
...pentru amândoi!



Incubus - Love Hurts
Asculta mai multe audio Divertisment »

24 aprilie 2009

Un strop de egoism


Ascultă şi simte! Închide ochii şi nu te mai gândi la absolut nimic! Simte...simte...simte! Hai! Încearcă pentru că nu e greu! Câteva minute...numai pentru tine!



Deep Purple - Child In Time
Asculta mai multe audio Muzica »

23 aprilie 2009



Şi tu poti să ajuţi!

21 aprilie 2009

Numb ( partea a II-a)


Soarele doarme de mult sub plapuma de nori negri şi grei.
Merg pe strada pustie învelită în zăpada florilor de măr. Tot ce-aud e suspinul roţilor pe şoseaua udă. Si mă îndrept spre o hrubă unde morţii dansează ,cântă şi beau sucul dulce al tinerilor trişti. Agonia îmbibă atmosfera înecăcioasă şi auzi tuşind acut cadavrele cu ochi de nuferi.Tutun şi urme de scrum şi vâsc sub care amintirea moartă a unui vechi sărut stă spânzurată de buzele fetei palide.
Şi miroase a liliac presărat cu iz rânced de ploaie.
M-am reîntors pe strada pustie unde nici câinii nu mai latră şi văd în depărtare două umbre cu chip de lut. Mâ închin şi-mi plec privirea...îmi zic în gând : "Locul ăsta-i blestemat!"
E primăvară şi totuşi e frig. Vântul...în loc să-mi mângâie şuviţele îmi arde faţa udă de atât suspin. De trei zile hoinăresc...de trei zile nu am stare... valuri peste valuri mă îndeamnă să merg spre un loc nevisat vreodată.
Din senin mi-a apărut în cale o iluzie deghizată în OM...şi m-am oprit. Binevoitoare... s-a oferit să mă călăzească GRATUIT până în Infern. Am râs. Am refuzat-o zâmbind şi am continuat să râd malefic... Oare ea nu ştia că ne aflăm deja în Iad?
Nedumerită şi speriată nu m-a crezut când i-am spus că drumul pe care se îndreaptă nu are capăt, nu are sens...e doar infinit.
Iluzia: Tu eşti un înger, ce cauţi aici?
Am oftat...
Eu: Cuvintele sunt de prisos. Probabil Raiul pe care sufletul meu l-a pictat cu frânturi din vis e mult prea greu de atins. Am obosit să mai dansez haotic printre nori şi am căzut în gol. Şi iată-mă plutind prin Infern. E încă linişte, căci morţii dorm. Îngerul blond nu mai are aripi. Au ars de dor, de chin şi de prea mult gol!
Mi-am deschis ochii dar iluzia şi umbrele au dispărut... Nu mi-a mai rămas decât o ţigară, care nu aş vrea să se mai termine...
O pisică neagră îmi taie calea, iar ultima lumânare care mai pâlpâia...s-a stins! M-am rătăcit!




Leonard Cohen - Dance Me To The End of Love
Asculta mai multe audio Muzica »

19 aprilie 2009

Happy Bad Day!




Te privesc în flacăra lumânării stinse. Îmi şopteşti cuvinte mute... care nu reuşesc decât să mă amăgească. Ai murit de mult, dar chipul tău e încă viu. Inima te simte...cald şi rece, amar şi bun...
Îmi zâmbeşti şi plâng. Mâinile mele nu te pot atinge... eşti doar o iluzie nebună care îmi răscoleşte mintea, trupul şi simţurile. Uneori mă gândesc că ţie nici nu-ţi pasă şi vreau să mor puţin câte puţin, căci dorul de tine mă slăbeşte, nu mă lasă să respir.
Trecutul e din ce mai prezent, iar vocea ta mă urmăreşte precum un ecou straniu venit din noapte. Nu am viitor, căci zeii m-au blestemat să iubesc un muritor fără suflet, care nu crede, nu vede...doar tace!
Azi nici măcar ploaia nu-mi mai poate spăla sufletul plin de noroi. Lacrimile s-au transformat în petale de trandafir negru...iar ochii mei privesc în gol: ai murit!

17 aprilie 2009

The gift ( for you all)



De data asta n-am să vă mai deprim cu aberaţiile mele. M-am gândit că ar trebui, totuşi, să vă răsplătesc cumva pentru simplul fapt că uneori... vă aruncaţi privirea în cutia asta neagră, adică "blogul" meu. Drept scuză o să folosesc Paştele. Cred că este un bun prilej de a vă face un mic cadou şi anume... un videoclip. Sper ca mesajul lui...şi implicit al piesei... să ajungă exact acolo unde trebuie!
Eu zic că merită!
Sper să vă placă!



...Gândiţi-vă!

15 aprilie 2009

Întrebare: Ce este fericirea? (need help)



Aseară n-am putut să adorm prea uşor... m-am tot foit pe o parte şi pe cealaltă. Cu toate astea, mă simţeam destul de bine... parcă-mi vedeam colţul buzelor uşor ridicat. M-am ridicat brusc şi m-am gândit că n-ar strica să-mi arunc privirea în dicţionar... să văd ce definiţie au găsit "prea luminaţii" din cadrul Academiei... pentru banalul termen *fericire*.
So...
FERICÍRE, fericiri, s.f. 1) Stare de mulţumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacţie deplină.
Scurt şi la obiect... fără prea mare polologhie...doar că esenţa se învârte în jurul cuvântului "deplină".
Hmmm... e destul de ambiguu... cum poţi oare să calculezi sau să măsori acest "deplin"? Cum oare poţi să-ţi dai seama că ai atins "apogeul deplinului" ? Mă tot gândesc că poate au inventat şi eu nu ştiu vreun ¤fericirometru¤ care funcţionează pe acelaşi sistem ca termometrul şi barometrul numai că în loc de mercur are sânge, care atunci când ajunge la o temperatură destul de ridicată te avertizează că scopul e atins : te aflii într-o stare de mulţumire sufletească deplină! ...Parcă suntem roboţi... WAKE UP PEOPLE!
E ca şi cum... starea de fericire ar fi o nevoie fiziologică precum foamea, setea, somnul şi aşa mai departe, de parcă te poţi opri din gustat şi să-ţi continui porţia mai târziu... Fericirea e acum! aici! Nu cred că există om care să se fi săturat vreodată de bine sau de această stare de "mulţumire sufletească"... poate doar... masochiştii, dar până şi ei au fericirea lor.
Aşadar... cred că definiţia asta nu e altceva decât o lingură de gem aruncată aşa in grabă pe o felie de pâine... dar c'est la vie!
Într-adevăr... fericirea e simplă şi extrem de subiectivă. Este de greu să îi găsim o definiţie standard... pentru că, în ciuda faptului că suntem oameni... şi avem aceleaşi sentimente, modul în care le percepem şi le aprofundăm este total diferit.
N-am să presupun ce înseamnă fericirea pentru ceilalţi... ci am să vă spun ce înteleg eu prin aceste 8 litere F E R I C I R E!
Când mă gândesc la fericire, mă gândesc la NIMIC... Mereu am avut surpriza să descopăr că toate lucrurile care-mi oferă această "stare de mulţumire sufletească deplină" apar ...o să râdeţi... dar din Nimic! Satisfacţie deplină am atunci când iau un examen... dar asta nu înseamnă că sunt fericită...
Zâmbesc... ce stupid, numai vorbind despre fericire, deja mă simt extraordinar de bine... Puteţi încerca şi voi... gândiţi-vă de unde apare fericirea voastră... şi apoi... spune-ţi-mi şi mie, poate aşa o să putem da o altă definiţie ... una mai zemoasă, nu atât de uscată şi râncedă!

Pentru mine:

Fericirea e ... simplă.
miros şi gust.
culoare şi zgomot.
faţa alintată de soare.
vântul ascuns printre şuviţe.
nisipul mângâiat de tălpile goale.
o îmbrăţişare răsplătită cu un zâmbet.
în toate lucrurile pe care iubeşti să le faci ori să le priveşti.
Pentru voi : ?

12 aprilie 2009

Eu fără mine

12 mai 2006...Ploieşti

E frig. Sunt atât de multe lucruri ce nu au fost rostite, atâtea priviri azvîrlite printr-un geam spart...şi totuşi, astăzi focul încă arde şi mistuie tot ce nu demult...a fost un vis!
Răscolită de atâtea gânduri puerile, dar pline de farmec, amagită de vorbe calde, dar lipsite de înţeles...azi... nu mă recunosc! Eu.. Tu... El...Ea... suntem Noi...fără capricii, fără speranţe şi nevoi. Zburăm în visare şi trăim un coşmar. Suflarea udă ne inundă lacrimile uscate din imensul deşert al singurătăţii!Ce caut Eu in viaţa mea? Cine m-a născut...dacă Eu nu exist? Cine mă face să zâmbesc dacă Eu nu am buze? Cine mă face să plîng dacă Eu nu am ochi? Nu aud...nu simt...nu mor... sunt un viu ars în aşteptare, sunt călăul propriei existenţe! Sunt suspin... şi oftat... Mă complic în explicaţii irosite în frămîntatul degetelor...Sunt o călăuză a Disperării...naufragiez pe această Mare a Desparţirilor şi mor...în fiecare zi. Mă sting...mă topesc...în uitare. Vreau un început din tot acest sfîrşit. Aştept o rază de speranţă şi un cer senin.

Cuvinte fără sens...scrise în haos...şi negre... şi triste... şi reci...e Infern şi nu mă pot trezii...
Savoarea acestor litere mă satisfac deplin!

Clipa se transformă...mă mint că exist dar realizez că Eu... este singura piesă lipsă din acest decor al tăcerii.
Am murit în aşteptare...
Cer milă şi tânjesc după un "Hello" ...alunec uşor pe valuri...plutesc într-un Abis continuu...
Nu mai pot evada din acest sicriu al neînţelegerii şi al singurătăţii!Aud sirenele cântând cu jale, sunt oameni acolo pe ţărm. Se joacă în nisipul ud şi cald. Sunt fericiţi! Privesc în larg...căci nor negru se apropie de ei...şi fug... dar eu rămân nemişcată... şi e trist.E noapte şi e pustiu! Mi-e frig şi mă învelesc cu mine...levitez continuu...marea se agită...valurile învolburate se adună intr-un cerc armonios...m-au înconjurat...sunt prizonieră. Înalt, sus...aproape de cer... e alb... valurile s-au risipit! Mă ascund printre ele... m-au fermecat cu grija lor dar mă înspăimîntă gîndul că şi ele ma vor părăsi....Vreau lângă oameni! Vreau să ies de aici şi să rup tăcerea! ...Dar sunt singură...Pămîntul e mort! Nu sunt stele şi nici lună...negura e apăsătoare şi aud ... sunet grav...de clopot ...

Cortegiul parcă îmi cîntă o odă de Adio....Locul meu nu e aici...Mi-e cald...simt că odată cu valurile s-au spulberat ...dorinţele şi clipele! Timpul s-a oprit într-un surîs...dar clopotul sună...aproape, mai puternic, mai grav...mai apăsător...inima mea! Exist? Sunt un viu...mort? Am stîrnit calvarul din amintiri...Am provocat furtuna dintr-un singur strop de lacrimă uscată! Împotriva mea sunt toţi...şi zei şi morţi şi oameni...şi EL!

Respir adînc să pot simţi izul sărat al mării...parcă îmi vorbeşte în şoapte neînţelese dar pline de atîtea sensuri...am furat o scoică şi am deschis-o! Clepsidra a inceput sa piardă timpul...valurile s-au rupt şi totul s-a înseninat brusc!
Mintea îmi joacă feste! Ea cu mine...şi eu cu ea... ne completăm. Eu o ajut să se simtă împlinirea, ea îmi dă puterea să fac ce totdeauna mi-am dorit! Trăiesc trecutul prin ea...şi ea prin mine...
Am mers...picioarele-mi s-au transformat în rădăcini mişcătoare! Alerg doar în minte...sunt fără mine aici...încerc să mă regăsesc!
"Mine" s-a rătăcit printre lujerele violet...au crescut atît de înalte şi dese ...oare am să-l găsesc vreodată?
...Ţigarea s-a stins...scrum pe masa udă de lacrimi...unde mă aflu?
Răspuns: Cert nu aici!


10 aprilie 2009

Alergam printre pronume

Cerc vicios. Tu o cauţi pe Ea, dar Ea, nemulţumită din fire, visează la El. Eu te caut pe tine, dar Tu nu mă vezi, căci buzele şi sufletul tău stau împotriva mea.
Alergăm în visare şi ne căutăm sufletul "acela" pereche în umbre total nepotrivite. Avem senzaţia că potrivirea matematică e cea perfectă, dar nu există perfecţiune, cum şi calculele matematice...de cele mai multe ori au rezultate eronate.
NOI nici măcar nu există...în esenţă e doar un pronume... cu care ne tot batem capul. E stupid să observi şi să simţi continuu că întreaga existenţă se rezumă la pronume care nici măcar nu te includ şi pe tine. EI, VOI, TU, EL , EA... dar unde am ramas EU?
"Eu" e doar un spaţiu infinit şi vid fără vreo fereastră prin care ar putea scăpa...din propriul Univers. Acum EU este singur, se macină... nici măcar propria-i persoană nu îl mai însoţeşte. Umblă haotic ca un spirit desprins de trup, precum un vis... rupt dintr-o realitate efemeră.
EU s-a stins. Fără vlagă, fără gânduri se scufundă precum o epavă pe o imensă mare învolburată.
EU se transformă. Devine Nimeni...iar Nimeni continuă sa devină... din ce în ce mai fad.
Trec ani, apar alte EUri...la fel de pierdute...apar zgomote şi sentimente care îl trezesc pe adevăratul EU din somnul nefiinţei...dar e obosit!
EU nu a ramas decât o ruină intr-un lan părăsit...acoperit cu spini...
Te strig... sunt aici! EU sunt TU...iar TU eşti Eu...dar e atât de mult timp între NOI...
Ce rămâne de făcut? ... Singura soluţie este să ne murdărim sufletul cu EL şi EA, cu VOI si ELE... până când NOI... se va hotărî să se nască!

9 aprilie 2009

Haos


Furie nebună dezlănţuită
din ropote de gânduri.

Lacrimi şi regrete
cu frământări în umbră.

Tăcere mută, oarbă
Şi-un calm asurzitor...
O mare de suspine
de valuri care dor.
Beţie nesfârşită...
a clipelor ce-au fost
Trecutu-i o minciuna,
prezentul...n-are rost.

Vise-ntortocheate
de fum... si ger... si dor...

Haos.


Poezie scrisă prin 2006, la o "temperatură apusă"...după cum îi place lui Dee să spună!

5 aprilie 2009

Numb (partea I )


Astept plutind in timp.
Gandu-mi alearga haotic peste clipe ce nu s-au intalnit vreodata cu obrazul patat de grija. N-am sa mai intalnesc zilele in care fruntea ramanea senina... caci nu cunosteam semnificatia verbului "a simti".
Ochii-mi sunt impaienjeniti de asteptare, de nesomn, de gol. Refuz sa-i inchid... refuz sa visez de teama ca momentul va trece pe langa mine si-l voi rata.
M-am asezat comod in trenul vietii. Ca de obicei... stau la geam cu mana rezemata pe genunchi si cu obrazul sprijinit in palma. Miroase a praf, a ud si vechi... calatoria are iz de amintire. Caut in gol si astept privind in fereastra murdara, reflexia umbrei cu chip de om. Zambesc timid. E soare. De nerabdare am inceput sa numar norii si sa bat obsesiv din picior. Buzele mele au luat-o razna. Zambesc din nou. Brusc simt ca langa mine e cineva. Nu-l pot vedea...nu ma pot misca. Am incremenit ... zambind. Cineva se joaca cu mine si cu buzele mele.
Tresar! Am visat! Eram un om de lut... Nimeni se juca modelandu-mi expresia fetei.

2 aprilie 2009

Tu


Secundele si degetele obosite
se scurg ca o umbra prin clepsidra vremii.
Stropi de lumina printr-un geam prafuit
Iti mangaie obrazul galben si ud.
O panza de paianjan si un copil speriat
Urla in tacere ...si-alearga nemiscat.
Te priveste cu ochi machiavelici
si buze crapate de vant pustiu.
Iti sopteste cuvinte mute...
Te indeamna sa-l asculti...
dar tu taci si nu vezi.
Esti un orb mut care nu aude si nu simte...
Esti chemarea unui gand fara inceput si lipsit de final
Esti Tu...dar Tu, cine esti?

1 aprilie 2009

Cautare...


Timp.
Te-am pierdut in urma mea...
Pasii tai au ramas presarati deasupra pasilor mei.
Vant si nisip.
Timp peste timp.
Ploua...
Lacrimile sfintilor s-au transformat in valuri-
Si aerul vidat de ganduri, tace.
Nisip.
Inima-mi e sufocata
Se frange si zbiara, tremura si geme.
Noi.
O piatra si-un nor, o tigara si-un pahar crapat.
Alergam in uitare, simtim in gol... astept!
Tic-tac, Tic-tac!