8 ianuarie 2009

Si tu taci...

Te-am reintalnit cand ma asteptam mai putin. M-am gandit initial ca soarta imi face o gluma. M-am apropiat de tine ca de orice alt trecator, fara sa-ti spun un cuvant. Eu zambeam. Tu... nu-mi mai amintesc sa fi schitat vreun gest sau vreo grimasa pe fata ta ...nu demult luminata si senina. Ma priveai de parca ti-ai fi dorit sa-mi pui un numar infinit de intrebari, iar eu am continuat sa zambesc. Ma simteam ca o lunatica. Probabil te gandeai ca sunt fericita ca te reintalnesc...dar nu am vrut sa te dezamagesc, spunandu-ti ca de fapt, TU nu-mi mai provoci demult...o stare de exaltare. Ma deprimi! Imaginea ta ma intristeaza, ma intuneca si nu ma lasa sa ma bucur de nimic. Cu tine in minte, nu am libertate, nu am aer...nu am nimic. Si am preferat sa tac si sa continui sa zambesc. Am ales sa merg mai departe. Am trecut pe langa tine, ne-am atins usor umerii... te-ai uitat la mine speriat...dar ai tacut! M-am impiedicat, caci imi este peste puteri sa ma prefac ca nu te cunosc si ca prezenta ta in sufletul meu este pura imaginatie... ai tacut.
Am inchis ochii, am vrut sa ma intorc sa-ti spun cat de dor mi-a fost, dar mi-am promis...ti-am promis, fara sa-ti fi rostit macar un cuvant...ca o sa merg mai departe si ca o sa te las in urma, caci tu nu esti decat... trecutul meu...care tace!



12 comentarii:

Kalistutza spunea...

Barbatii tac de fel.Uneori nu-si gasesc cyvintele,alteori se tem de interpretari sau chiar prefera aceasta "mutenie"..aLe este atat de proprie desi cred ca fiecare persoana are momente in care lasa tacerea sa-si spuna cuvantul.

bogdan barbieru spunea...

gresit, barbatii nu tac la fel. insa, uneori vorbele sunt de prisos si privirile de real folos

Sandgirl spunea...

si daca privesti cu dorinta... si esti respingator... la ce mai sunt de folos gesturile... privirile?

Kalistutza spunea...

Ai dreptate Sandgirl!Cuvintele ajuta uneori...

Sandgirl spunea...

Cuvintele...fie ele adevarate sau nu...ne fac sa intelegem mai bine anumite lucruri...

ACTORUS spunea...

Ma vor bea candva zeii si vor reuni in mine gustul tau/ Mai ninge, cu tine in mine raman inghetat/ Iubeste-ma si iarta-ma si lasa-ti aburii sufletului sa se strecoare printre degetele mele

Sandgirl spunea...

frumos, dar... ideatic!

ACTORUS spunea...

ideatic??!!.....se prea poate......dar indiferent de modul in care m-am exprimat in relatia mea cu oamenii am fost si voi fi o carte deschisa. Cine vrea sa savureze culoarea si mirosul foilor mele eu zic ca are numai de castigat.....Dar oamenilor in genere le este frica de lucrurile simple si neintortochiate.
Le este rusina sa zambeasca atunci cand n-au un motiv intemeiat.
nush c zic sunt beat......te sarut draga copila...si ....

ACTORUS spunea...

sper ca nu am deranjat nici o intimitate ....sa-mi fie cu iertare......dar imi place cum gandesti.......esti chiar om din acest secol???/

cornel spunea...

e greu de comentat ceea ce scrii tu...ai un punct de vedere ascutit, sensibil si realist

ACTORUS spunea...

cu ce adevar poti grai tu cateodata.........eu cred mai bine am fugi in munti .....adika mai bine am descoperi natura din aceasta lume decat oamenii ei.......si cred ca am fi fericiti ........c frumos ar fi sa pot iubi iar.......gata

Lala spunea...

Am "frunzarit" sa zic asa printre postarile tale si uite, aici chiar nu ma pot abtine pentru ca se intampla sa fi trait exact momentul descris de tine foarte recent...Excelente scrieri ai, draga "fata a nisipurilor"....(miscatoare- as indrazni sa spun- cand vine vorba de a "inghiti" un simplu fapt si de a-l "adanci"...