4 decembrie 2008

Amprente (Pedeapsa de a fi singur)


Nopti lungi...un geam deschis, putin vant mangaiat cu gerul din decembrie...eu si o tigara aprinsa. Ma simt martirul propriilor mele amintiri si dorinte; strans legata cu o sfoara groasa de regrete...pentru toate lucrurile pe care din comoditate sau lipsa de curaj am amanat sa le fac ori sa le impartasesc oamenilor din jurul meu.

Ain't no sunshine...when she*'s gone...

De ceva vreme...simt un miros ce ma obsedeaza. Imi este perfect cunoscut dar inca nu-l pot asocia cu nimic. Ma innebuneste faptul ca nu-mi pot da seama si totusi...imi este atat de familiar! Ce ciudat...nu?! Puternic si rece ca o noapte grea de iarna... izul asta ma duce cu gandul la despartire. Dar cand esti singur e de-a dreptul hilar sa mai poti simti mirosul despartirilor... ma insel! Probabil... am gura amara de atat oftat si dor sa-mi simt buzele mangaiate de alte doua bucatele fierbinti de carne . Zambesc ironic...nu mi-am pierdut inca vechiul obicei de a ma contrazice cand vine vorba de propriile-mi sentimente,trairi si ganduri si asta nu este altceva decat rezultatul tutor framantarilor si intrebarilor pe care nu am ezitat sa mi le pun la un timp nepotrivit! Nu am avut un mentor...nu am avut alaturi un suflet care sa-mi arate drumul luminat...si simplu...asa ca am ales calea cea mai intunecata si cea mai dificila... BLESTEMATA SINGURATATE! ...Azi nu mai aud rasul senin... nu mai simt bataile inimii nerabdatoare...amintirile nu mai au niciun miros... iar tigara si cafeaua care ma tinea treaza...nu mai are niciun gust! Totul nu e decat o amprenta...o urma... de "a fost odata"...
Si mi-e dor ... si vreau... si sper!



*....strainul din tine...care cauta cu atat de multa insistenta...sa-l iubesti!

2 comentarii:

Dan Gheorghe spunea...

la multi ani!

Simion Alexandru spunea...

Decembrie? sarbatori? Singuratate?! Dar asta nu inseamna, ca nu poti zambii! Am fost singur, si daruri tot am primit, de la un frate,un tata, o matusa, o bunik,de la un prieten, apoi o noapte de revelion,inconjurat de prieteni, noi si vechi,si tot am zambit, dar seara la culcare, totul se acutiza, si ideea de singuratate,ca un ecou, rasuna prin minte....cealalta jumatate de pat,era goala!