10 aprilie 2009

Alergam printre pronume

Cerc vicios. Tu o cauţi pe Ea, dar Ea, nemulţumită din fire, visează la El. Eu te caut pe tine, dar Tu nu mă vezi, căci buzele şi sufletul tău stau împotriva mea.
Alergăm în visare şi ne căutăm sufletul "acela" pereche în umbre total nepotrivite. Avem senzaţia că potrivirea matematică e cea perfectă, dar nu există perfecţiune, cum şi calculele matematice...de cele mai multe ori au rezultate eronate.
NOI nici măcar nu există...în esenţă e doar un pronume... cu care ne tot batem capul. E stupid să observi şi să simţi continuu că întreaga existenţă se rezumă la pronume care nici măcar nu te includ şi pe tine. EI, VOI, TU, EL , EA... dar unde am ramas EU?
"Eu" e doar un spaţiu infinit şi vid fără vreo fereastră prin care ar putea scăpa...din propriul Univers. Acum EU este singur, se macină... nici măcar propria-i persoană nu îl mai însoţeşte. Umblă haotic ca un spirit desprins de trup, precum un vis... rupt dintr-o realitate efemeră.
EU s-a stins. Fără vlagă, fără gânduri se scufundă precum o epavă pe o imensă mare învolburată.
EU se transformă. Devine Nimeni...iar Nimeni continuă sa devină... din ce în ce mai fad.
Trec ani, apar alte EUri...la fel de pierdute...apar zgomote şi sentimente care îl trezesc pe adevăratul EU din somnul nefiinţei...dar e obosit!
EU nu a ramas decât o ruină intr-un lan părăsit...acoperit cu spini...
Te strig... sunt aici! EU sunt TU...iar TU eşti Eu...dar e atât de mult timp între NOI...
Ce rămâne de făcut? ... Singura soluţie este să ne murdărim sufletul cu EL şi EA, cu VOI si ELE... până când NOI... se va hotărî să se nască!

3 comentarii:

denisia spunea...

Te strig... sunt aici! EU sunt TU...iar TU eşti Eu...dar e atât de mult timp între NOI...

şi eu am strigat..şi încă strig.....

froZen spunea...

extraordinar de frumos! nu mai am cuvinte...

Kalistutza spunea...

Niciodata
Oarecare
Inimi
Da...NOI...presarati prin drumul vietii...fiecare cu-o alta litera de inceput(dar care inceput?)...