5 aprilie 2009

Numb (partea I )


Astept plutind in timp.
Gandu-mi alearga haotic peste clipe ce nu s-au intalnit vreodata cu obrazul patat de grija. N-am sa mai intalnesc zilele in care fruntea ramanea senina... caci nu cunosteam semnificatia verbului "a simti".
Ochii-mi sunt impaienjeniti de asteptare, de nesomn, de gol. Refuz sa-i inchid... refuz sa visez de teama ca momentul va trece pe langa mine si-l voi rata.
M-am asezat comod in trenul vietii. Ca de obicei... stau la geam cu mana rezemata pe genunchi si cu obrazul sprijinit in palma. Miroase a praf, a ud si vechi... calatoria are iz de amintire. Caut in gol si astept privind in fereastra murdara, reflexia umbrei cu chip de om. Zambesc timid. E soare. De nerabdare am inceput sa numar norii si sa bat obsesiv din picior. Buzele mele au luat-o razna. Zambesc din nou. Brusc simt ca langa mine e cineva. Nu-l pot vedea...nu ma pot misca. Am incremenit ... zambind. Cineva se joaca cu mine si cu buzele mele.
Tresar! Am visat! Eram un om de lut... Nimeni se juca modelandu-mi expresia fetei.

3 comentarii:

Vilhelm man spunea...

Iti doresc o primavara frumoasa!

IONUT CATALIN VASCU spunea...

da o sansa sufletului tau.......cineva tot te va iubi asa cum vrei tu........

Vera spunea...

Da,prea multe suflete dragalase ce-asteapta ceva..