Punct si de la capat

5...4...3...2...1... 2009

Numaratoarea inversa a inceput de mai bine de 30 de minute. Nu au mai ramas multe ore din anul asta care, dupa cum spune majoritatea, a fost extrem de plin. Ce inseamna acest "plin" ? Probabil are atatea sensuri cate mentalitati si personalitati exista. Pentru unii "plin" inseamna... bogat si profitabil. Pentru altii este egal cu energie, agitatie si munca. De asemenea, sunt persoane care folosesc acest termen pentru a defini toate neajunsurile si ghinioanele care, dintr- o simpla coincidenta sau pozitie a astrelor, a dus la aparitia esecurilor.
Si pentru mine, anul 2008 a fost unul cat se poate de plin. Am facut lucruri pe care nu ma asteptam sa le fac vreodata, am luat decizii, am ezitat, am ras, am plans, am cantat...mi-am indeplinit cateva dintre cele mai excentrice dorinte si de asemenea, am sperat, am insistat, am avut timp chiar sa regret, dar mai sunt inca atat de multe lucruri care au ramas la stadiul de "to do"... si de data asta, n-am sa mai spun "am timp...." pentru ca deja e tarziu. O sa ma grabesc probabil in noul an sa completez si mai mult puzzle-ul vietii mele, fara sa mai ezit atat de mult in alegerea pieselor.
2008 a fost un an bun, un an motivant si plin de perspective... au fost 365 de zile si cam tot atat de multe intrebari, insa nu acelasi numar de raspunsuri. Dar nu mai conteaza, pentru ca sunt absolut sigura, ca in noul an, multe dintre chestiunile la care am cautat in 2008 o rezolvare, un raspuns... isi vor face din nou simtita prezenta si le voi privi altfel, cu alti ochi si dintr-o alta perspectiva...ca deh... timpul trece... si noi imbatranim!
Tic Tac... Tic Tac...
23 de ore... mai mult sau mai putin... in functie de zona de pe Glob... si se vor deschide iar portile spre un Nou An pe care mi-l si vi-l doresc mai pasnic, mai putin egoist, mai sanatos si mai sincer... fara crize economice sau de orice alta natura, cu mai putine extensii de par sau unghii false, cu mult mai putine noxe in aer si cu mai multa iubire in suflet!
La multi ani!

Un fel sau alt fel de "Bucket List"

...De dimineata am incercat sa ma spanzur. Ha ha ha... da... e exact ceea ce citesti! Am incercat sa ma S P A N ZU R! Hmmm....nu o lua personal... si nu intra in panica...nu mi-a iesit! M-am atarnat de cateva dorinte neimplinite si-am ramas asa in aer cateva ore bune, pana m-am plictisit si am decis sa cobor...( Efectul Red Bull).
Mi-am imaginat ca ma sting si ca sufletul meu incepe sa bantuie toate locurile pe care, in timpul vietii nu a reusit sa le vada sau al caror miros nu a avut sansa sa-l simta . Cu ochii inchisi...si cu zambetul pe buze mi-am permis sa fur un creion si-un nor...pe care sa mazgalesc visele ce-au ramas neindeplinite... si iata-ma pusa in situatia de a-mi dezvalui cele mai ascunse ganduri si planuri pe care... mi le doresc indeplinite in noul an...2009. Ai sa razi...da, tu...cel care citesti... iti pierzi vremea de pomana... daca te astepti sa gasesti vreo lista lunga... cu tot felul de idei si dorinte iesite din comun... lista mea s-a transformat intr-un singur rand, un simplu gand : sa redevin OM! Nu-mi doresc nimic de la noul an... decat IUBIRE... Mi-e pofta sa iubesc cu patima...si sa fiu iubita. Vreau sa renunt la singuratate... da, vreau sa o parasesc pentru ca i-am fost fidela mult prea mult timp. Mi-am luat lumea-n cap si m-am decis...sa-mi parasesc cel mai fidel iubit, Singuratatea. Nu va suferi si nici macar nu-mi va simti lipsa...pentru ca ma va astepta indiferent de timp...de vreme sau de felul meu de a fi...
Asadar, pentru 2009 vreau IUBIRE... SA IUBESC...SA FIU IUBITA...Oare cer prea mult?
.....We'll see.....

Amprente (Pedeapsa de a fi singur)

Nopti lungi...un geam deschis, putin vant mangaiat cu gerul din decembrie...eu si o tigara aprinsa. Ma simt martirul propriilor mele amintiri si dorinte; strans legata cu o sfoara groasa de regrete...pentru toate lucrurile pe care din comoditate sau lipsa de curaj am amanat sa le fac ori sa le impartasesc oamenilor din jurul meu.

Ain't no sunshine...when she*'s gone...

De ceva vreme...simt un miros ce ma obsedeaza. Imi este perfect cunoscut dar inca nu-l pot asocia cu nimic. Ma innebuneste faptul ca nu-mi pot da seama si totusi...imi este atat de familiar! Ce ciudat...nu?! Puternic si rece ca o noapte grea de iarna... izul asta ma duce cu gandul la despartire. Dar cand esti singur e de-a dreptul hilar sa mai poti simti mirosul despartirilor... ma insel! Probabil... am gura amara de atat oftat si dor sa-mi simt buzele mangaiate de alte doua bucatele fierbinti de carne . Zambesc ironic...nu mi-am pierdut inca vechiul obicei de a ma contrazice cand vine vorba de propriile-mi sentimente,trairi si ganduri si asta nu este altceva decat rezultatul tutor framantarilor si intrebarilor pe care nu am ezitat sa mi le pun la un timp nepotrivit! Nu am avut un mentor...nu am avut alaturi un suflet care sa-mi arate drumul luminat...si simplu...asa ca am ales calea cea mai intunecata si cea mai dificila... BLESTEMATA SINGURATATE! ...Azi nu mai aud rasul senin... nu mai simt bataile inimii nerabdatoare...amintirile nu mai au niciun miros... iar tigara si cafeaua care ma tinea treaza...nu mai are niciun gust! Totul nu e decat o amprenta...o urma... de "a fost odata"...
Si mi-e dor ... si vreau... si sper!



*....strainul din tine...care cauta cu atat de multa insistenta...sa-l iubesti!

Tocanita de idei

Ti se pare atat de stupid sa scrii sau sa rostesti ceea ce simti si sa folosesti cuvinte care, astazi, se pare ca si-au pierdut din valoare si din intensitate. "Te iubesc" sau "Ma iubesti"… asta e cert… dar daca te voi intreba ce semnificatie au aceste doua cuvinte, nu vei stii sa-mi raspunzi si asta pentru ca nu exista o definitie standard. Sentimentele nu se explica... si nu cred ca este necesar sa incerci sa faci acest lucrul ... e inutil. "Ma gandesc la tine… te vreau aproape…dar daca tu nu-ti doresti acelasi lucru cred ca cel mai bine ar fi sa raman undeva in umbra, ca si pana acum". "Vreau sa te stiu fericit. Vreau ca toate visele pe care le-am proiectat in minte alaturi de tine sa se tranforme in realitate... nu are importanta cand...cum si unde" ." Vreau sa zambesti mereu si sa ma crezi cand iti spun ca nu-ti doresc raul in ciuda tuturor furtunilor pe care le-ai adus in sufletul meu". OMG!!!
...Texte, baliverne, cuvinte siropoase...poate chiar exagerate... dar le folosim, nu cand iubim, ci cand cersim...iubirea. Apropo!! Ti am spus vreodata ca te iubesc? Probabil mi-a scapat.

Ce-i spune EA...când el nu e ACOLO

"Life it seems will fade away
Drifting further everyday
Getting lost within myself
Nothing matters no one else.
I have lost the will to live
Simply nothing more to give
There is nothing more for me
I need the end to set me free..."

Fade to Black- Metallica

Ai dispărut brusc...şi simt că nici nu ai existat în viaţa mea, iar toate sentimentele ce ne legau nu au fost decât un soi de beţie scurtă. Şi dacă mă gândesc bine, chiar şi puţinele amintiri pe care le am alături de tine nu au fost decât nişte imagini pe care mintea mea le-a proiectat din nevoia de a avea un comfort... mai mult sau mai puţin emoţional.
Hmm... astăzi mă simt singură ( ha ha ha am spus ceva nou? ) şi tot acest episod care se repetă din ce în ce mai des în ultima perioadă mă face să mă compar fie cu o plajă pustie...fie cu o gară dintr-un sat uitat de lume. Exagerez!
Mă întreb de ce oare nu apari măcar o secundă, să-mi confirmi că exişti...să-mi spui ce nu mi-ai spus vreodată...să mă amăgeşti iar şi iar cu vorbe otrăvite...
De ce nu mă cauţi...
Merg inainte...dar de data asta nu am să-mi mai întorc privirea... Am decis să nu mai regret nimic din ceea ce fac, dar nu fac nimic...stau şi simt că mă descompun. Fiecare părticică din mine se sfărâmă de dor şi de agonie...

Am nevoie de tine, dar tu nu simţi, nu auzi, nu vezi...nu exişti...

Azi mi-am luat inima în dinţi şi m-am hotărât să te omor cu mâna mea. Şi-am să te îngrop pe malul mării, să fiu sigură că odată ce fiecare val se va izbi de ţărm...ai să dispari definitiv...în larg. Şi totuşi, dacă mă gândesc mai bine, totul e în zadar...căci...aceleaşi valuri furioase... mi te vor aduce...inapoi, de fiecare dată, sub o altă mască, într-un alt decor, dar în esenţă, acelaşi... (Va continua)

Despre bărbaţii "îngeri"...

Într-o bună zi, unui taietor de lemne îi căzu securea în apă.

Omul se puse pe jelit pentru că-şi pierduse singurul lucru cu care putea să-şi câştige existenţa.
Văzând acestea, Dumnezeu apare lângă apă şi-l întreabă care este cauza disperarii sale. Omul îi explică situaţia şi Dumnezeu plonjează în râu şi revine cu o secure din aur masiv.
- Asta e securea ta, omule? îl intreaba el.
- Nu, raspunse taietorul de lemne.

Dumnezeu intră din nou în apă şi se intoarce cu o secure numai din argint.
- Asta e securea ta? întreabă el din nou.
- Nu, raspunde din nou tăietorul de lemne.
A treia oara Dumnezeu revine cu o secure de fier.
- Asta e securea ta?
- Da, asta e, îi raspunse de data aceasta taietorul de lemne.

Dumnezeu, mişcat de onestitatea omului îi face cadou toate trei securile şi tăietorul de lemne se intoarce fericit acasă.
Câteva zile mai tarziu acelaşi tăietor de lemne se plimba pe malul râului cu nevasta sa. Dintr-odată aceasta cade în apă. Cum omul se puse iaraşi pe plâns, Dumnezeu apăru din nou întrebandu-l care-i este necazul.
- Nevasta mea a cazut în apă, îi răspunse tăietorul de lemne printre suspine.
Atunci Dumnezeu sare în apă şi apare cu Penelope Cruz în bratze.
- Asta este nevasta ta? intreaba el.
- DA! urlă omul.
Atunci Dumnezeu, furios, iîl lua la bani marunţi:
- Îndrăzneşti să mă minţi?!! Ar trebui să te blestem pentru vecie!!
Atunci taietorul de lemne incepe să-l implore:
- Te rog, Doamne, iartă-mă! Dar cum altfel puteam să raspund?! Dacă spuneam “nu” la Penelope Cruz, data viitoare mi-o aduceai pe Catherine Zeta Jones. Şi dacă şi atunci aş fi spus “nu”, a treia oară mi-o aduceai pe nevastă-mea. Şi dacă de data aceea aş fi spus “da”, mi le făceai cadou pe toate trei, dar eu sunt un om nevoiaş şi n-am de unde să hrănesc trei femei.

Acesta este motivul pentru care am raspuns cu “da” de prima dată.

Morala: Barbaţii mint numai din motive perfect oneste şi logice. ÎNTOTDEAUNA !

(yeah right...)

Cuvinte pentru suflet

Am avut parte de o seară mai mult sau mai puţin ciudată, dar care m-a făcut să-mi dau seama că oricât de mult te doare să recunoşti că ai pierdut...cel mai importat lucru e să-ţi păstrezi acelaşi zâmbet senin din totdeauna, căci...până la urmă..."ce nu te omoară, te face mai puternic". Nu îmi mai este teamă de eşec, căci face parte din viaţa oricărui om...nu mă mai tem de un refuz, căci si eu la rândul meu am refuzat. Nu mă mai tem de o posibilă dezamăgire, căci viaţa e perfect simetrică...şi orice lucru se plăteşte...în timp. Şi m-am hotărât, să am răbdare...

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul ... depinde de ceilalţi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă, ci pe CINE ai. Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi. Am învăţat că poţi continua încă mult timp, după ce ai spus că nu mai poţi. Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc, dar nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc. Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta. Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul poate linişti durerile sufleteşti . Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede... Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit. Octavian Paler

Indiferenţa este esenţa inumanului

Ne-am obişnuit să mergem repede şi să nu mai fim atenţi la nimic din ce ne înconjoară. Ne ferim privirea şi evităm să avem orice fel de contact cu persoanele necunoscute. Nu mai vedem, nu mai auzim, nu mai vrem să ştim, nu ne mai pasă. Avem job-uri, probleme, gânduri şi câteva vise frumoase, dar de cele mai multe ori inaccesibile. Aşa că ne continuăm drumul grăbiţi, facem abstracţie de clădirile urâte şi monotone, de gropi, de cerşetori, de mizerie, de copiii care ţipă, de bătrânii care abia se mişcă, de aglomeraţie şi de restul circului care are loc pe stradă.
Trăim într-o lume prea mică şi prea fadă, cu personaje puţine. Ne-am obişnuit cu orice fie bun sau rău, ne conformăm cu orice problemă pe care suntem nevoiţi să o confruntăm... şi zâmbim rar. Uităm să facem surprize, să îi încurajăm şi să îi felicităm pe cei care ar merita...am uitat ca orice gest mărunt are în esenţă atât de multă importanţă. Ne flexăm zilnic muşchiul indiferenţei şi aşteptăm nepăsători şi totuşi lipsiţi de răbdare momentul în care ne va fi mai bine. Respirăm şi răspândim ignoranţă, dar aşteptăm de la ceilalţi atenţie şi interes...
...Prea mult egoism...
Da, indiferenţa e o formă eficientă de autoapărare în faţa agresiunilor şi uneori e pe deplin justificată. Însă, practicată prea des amorţeşte simţurile şi ucide sentimentele. Ratăm acele lucruri mărunte şi frumoase despre care spuneam că ne fac să zâmbim şi să simţim că trăim. Şi pentru ce ? Pentru o viaţă gri şi simplă... mult prea comodă, fără eşecuri majore şi fără trăiri intense ? Oare se merită ? În ce fel de oameni vrem să ne transformăm şi de cine vrem să fim înconjuraţi?
Te întreb doar atât: De ce fel de oameni crezi că au nevoie ceilalţi ? Indiferenţi sau pasionaţi ? Oameni care aşteaptă sau oameni care se implică ?
...Gândeşte-te...

Pedeapsa de a fi singur

Când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu. Dar nu realizam cât de greu este să iubeşti şi să fii întotdeauna singur.

Ani de transformări, de gânduri şi întrebări...ani în care am spus de prea multe ori "Trebuie să mă regăsesc în propriile-mi cuvinte rostite, ba chiar şi în cele pe care din lipsă de curaj am evitat să le gândesc măcar". Şi... nu s-a schimbat mai nimic; poate doar atitudinea mea a devenit uşor mai resemnată. Mi-e greu şi o recunosc... Ar fi trebuit ca tot acest timp care a trecut, să-mi fi fost de folos, însă, n-am reuşit decât să-mi dau seama... mult prea târziu, că nu poţi trăi singur. ... Oare are cineva idee din ce poate izvorî atât de multă suferinţă şi tristeţe? Eu nu am ajuns la niciun răspuns...şi asta probabil din cauză că...în loc să dau frâu liber sentimentelor...m-am închis în mii de întrebări fără răspuns... în gânduri care au generat alte şi alte ipoteze... zadarnic. Zâmbesc amar pentru că-mi dau seama...că, de fapt... felul meu de a fi nu mai este doar o pasă proastă a adolescenţei...ci este rezultatul tuturor porţilor şi ferestrelor pe care am uitat să le las deschise... Îmi aprind o ţigare şi mă uit pierdută la această fotografie... Încă mai simt razele timide care m-au mângâiat cu atât drag în acea dimineaţă... Eram doar noi două... eu şi marea...şi era linişte. Numai valurile şi câţiva peşcăruşi au completat decorul şi l-au pictat într-o manieră aproape perfectă...singurul lucru care mai lipsea...erai doar tu ...

Absoluta, deplina singurătate înseamnă să nu fii nici măcar cu tine însuţi!

Un strop de "regret"

E destul de greu să te gândeşti la viitor şi să-ţi accepţi prezentul...când umbra amintirilor şi izul sărat al trecutului sau cel puţin al frânturilor sale sumbre încă te urmăresc şi nu-ţi permit să respiri normal.
Regretele fac parte din propria noastră poveste şi ar trebui să le putem accepta aşa cum sunt ele... în forma lor iniţială. Cel ce spune că n-a regretat niciodată nimic, minte... nu există om care să nu fi gustat măcar o dată din această otravă. Ar fi un basm să poţi trăi in pace cu propriile tale temeri si frustrări, cu greşelile şi gândurile mai puţin umane...căci din toate astea îşi au izvorul cel mai adesea...regretele.
Ce regretăm? Un surâs amânat...un cuvât nerostit...o îmbrăţişare evitată? Nu există regret pentru aşa ceva... ar însemna să fii egoist să-ţi pară rău de nişte lucruri pe care fie ai refuzat să le faci...fie ţi s-au părut mult prea banale... Dar n-ar trebui sa uiţi că lucrurile mărunte şi lipsite de importanţă la suprafaţă ... au în esenţă adevarata FERICIRE.
Şi eu regret... şi recunosc...sunt egoistă. Însă egoismul meu...este unul spiritual...şi nu fizic ori material... o să sune ciudat, dar sunt egoistă cu mine...


Zâmbesc... tocmai scriam despre regrete... şi pe Vh1...Robbie Williams - No regrets!
Îmi permit o mică pauză...!


NO REGRETS

Tell me a story
Where we all change
And we'd live our lives together
And not enstranged

I didn't lose my mind it was
Mine to give away
Couldn't stay to watch me cry
You didn't have the time
So I softly slip away...

No regrets / they don't work
No regrets / they only hurt
Sing me a love song
Drop me a line
Suppose it's just a point of view
But they tell me I'm doing fine

I know from the outside
We looked good for each other
Felt things were going wrong
When you didn't like my mother

I don't want to hate but that's
All you've left me with
A bitter aftertaste and a fantasy of
How we all could live

No regrets / they don't work
No regrets / they only hurt
(We've been told you stay up late)
I know they're still talking
(You're far too short to carry weight)
The demons in your head
(Return the videos they're late)
If I could just stop hating you
(Goodbye)
I'd feel sorry for us instead

Remember the photographs (insane)
The ones where we all laugh (so lame)
We were having the time of our lives
Well thank you it was a real blast

No regrets / they don't work
No regrets / they only hurt
Write me a love song
Drop me a line
Suppose it's just a point of view
But they tell me I'm doing fine

Everything I wanted to be every
Time I walked away
Everytime you told me to leave
I just wanted to stay
Every time you looked at me and
Everytime you smiled
I felt so vacant you treat me like a child
I loved the way we used to laugh
I loved the way we used to smile
Often I sit down and think of you
For a while
Then it passes by me and I think of
Someone else instead
I guess the love we once had is
Officially dead